Osteoporoza – cauze, simptome, tratament și îngrijirea pacienților

Publicat: 16/02/2021
Actualizat:

Autor: Silvia Patriche

thecarehub@CMH_osteoporoza-1

Osteoporoza este o afecțiune a sistemului osos. Oasele devin fragile, astfel încât chiar și o căzătură ușoară sau reflexele ori activitățile de zi cu zi, precum tusea sau aplecarea, pot provoca apariția unei fracturi. De cele mai multe ori, fracturile apar la încheietura mâinii, șold sau coloana vertebrală. În continuare, puteți afla mai multe despre simptomele bolii, factorii de risc și tratamentul care trebuie urmat pentru evitarea complicațiilor și redobândirea, într-o oarecare măsură, a mobilității fără griji.

Cum apare osteoporoza

Nu se știe cu exactitate cauza osteoporozei, însă medicii știu cum apare boala. Totul pleacă de la os, de la structura sa și de la formarea sa în copilărie. Osul este un țesut dinamic, în continuă schimbare. Pentru ca sistemul osos să fie puternic de-a lungul vieții, organismul îndepărtează osul vechi și îl înlocuiește, treptat, cu unul nou. Masa osoasă se formează în copilărie și adolescență. Atunci oasele cresc, devin lungi și puternice, iar procesul de creștere și dezvoltare continuă până în jurul vârstei de 25-30 de ani, moment în care se atinge masa osoasă maximă. Din acest moment, oasele trec printr-un proces de formare și distrugere, pentru a rămâne sănătoase. Cu toate acestea, după împlinirea vârstei de 40-50 de ani, echilibrul osos are de suferit, deoarece nu mai este posibil să înlocuim la fel de repede țesutul osos pe măsură ce el este îndepărtat.

Dacă am face o secțiune a interiorului osului, acesta s-ar asemăna cu un fagure de miere. În cazul persoanelor afectate de osteoporoză, spațiile din interiorul acestui pseudo-fagure devin mai largi, iar osul care formează fagurele devine mai subțire, la fel și învelișul extern al osului. Această fragilitate crește riscul de apariție a fracturilor.

Deși nu există o cauză exactă, oamenii de știință au găsit o serie de cauze probabile a osteoporozei. Acestea se împart în cauze fiziologice și cauze secundare. Să le luăm pe rând.

Principala cauză fiziologică constă în pierderea densității osoase ca urmare a înaintării în vârstă. La femei, osteoporoza apare, de regulă, înainte de menopauză, iar la bărbați poate debuta la 20-40 de ani. Imediat după menopauză, pierderea osoasă începe să se intensifice, mai ales la osul trabecular (oase late, vertebre și epifize). La bărbați, osteoporoza se agravează începând cu vârsta de 50 de ani, însă are un progres mai lent decât în cazul femeilor.

De asemenea, persoanele care au părinți sau bunici cu osteoporoză prezintă o probabilitate mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Printre cauzele secundare se află următoarele:

  • Existența unor boli precum hipertiroidismul, anorexia nervoasă, insuficiența ovariană, amenoreea hipotalamică la femei, insuficiența gonadică și pubertatea întârziată la bărbați. La acestea se adaugă afecțiunile comune ambelor sexe: hiperparatiroidismul, hipercorticismul, deficitul hormonului de creștere, poliartrita reumatoida, bolile gastrointestinale (mai ales sindromul de malabsorbție, gastrectomia subtotală sau ciroza hepatică), afecțiunile măduvei hematogene (în special mielomul multiplu, leucemia, limfomul, anemia hemolitică), bolile genetice (mai ales fibroza chistică);
  • Dificultățile în metabolizarea calciului și/sau a fosforului;
  • Administrarea unor medicamente – heparină, glucocorticoizi, chimioterapie, tiroxină, anticonvulsive;
  • Imobilizarea la pat;
  • Alimentația deficitară din care lipsesc alimentele bogate în calciu și vitamina D.

Simptomele osteoporozei

Boala se face simțită rareori în stadiul incipient. În general, diagnosticul este pus abia după ce apar probleme de șold, coloană sau încheieturi. Totuși, există o serie de semne și simptome care pot indica începerea pierderilor osoase. Acestea includ:

  • Retragerea gingiilor – această problemă apare dacă mandibula pierde din masa osoasă. Medicul stomatolog poate detecta acest lucru;
  • Slăbirea puterii mâinii – experimentele realizate pe femei aflate la postmenopauză au dezvăluit că slăbirea puterii mâinii este asociată cu un grad mai mic de mineralizare a oaselor. Cu alte cuvinte, dacă persoana dragă nu mai poate prinde cu mâna la fel la odinioară, este posibil să dezvolte osteoporoză;
  • Unghii slăbire și/sau casante – pe de o parte, sănătatea unghiilor poate indica o problemă a sistemului osos. Pe de altă parte, unghiile pot fi afectate și de factori precum grădinăritul sau înotul.

În plus, dacă o rudă apropiată are osteoporoză, există un risc mai mare de a dezvolta boala, caz în care se recomandă un consult timpuriu, în cadrul căruia să fie posibilă detectarea afecțiunii în fază incipientă.

Atunci când osteoporoza ajunge în stadii târzii, apar simptome ceva mai evidente, precum:

  • Pierderea în înălțime – compresia coloanei poate duce la o pierdere în înălțime. Acesta este unul dintre cele mai evidente simptome ale osteoporozei;
  • Apariția fracturii – este cel mai comun semn al oaselor fragile. Fracturile pot apărea ca urmare a unei căderi sau pe fondul unor mișcări minore, precum ridicarea piciorului pentru a merge sau realizarea cumparaturilor;
  • Durerea de spate sau gât – ca urmare a compresiei vertebrelor coloanei, sunt afectați nervii și astfel apare durerea. Aceasta poate varia de la un ușor disconfort la durere epuizantă;
  • O postură incorectă.

Persoanele care prezintă un risc mai mare de a dezvolta osteoporoză

Deși, în teorie, oricine poate dezvolta osteoporoză, unele persoane au o probabilitate mai mare de îmbolnăvire. Următorii factori de risc cresc probabilitatea de apariție a osteoporozei:

  • Sexul – există un risc mai mare de osteoporoză la femei decât la bărbați;
  • Vârsta – boala poate debuta la 20-40 de ani pentru bărbați și în jurul vârstei de 50 de ani la femei;
  • Rasa – femeile caucaziene sau de origine asiatică au un risc mai mare de osteoporoză;
  • Constituția fizică – femeile și bărbații de înălțime mică au un risc mai mare de osteoporoză față de persoanele înalte;
  • Nivelul hormonal – osteoporoza apare frecvent în cazul persoanelor cu un nivel prea mare sau prea mic al unor hormoni precum cei sexuali, tiroidieni sau cei secretați de glandele suprarenale;
  • Consumul excesiv de alcool;
  • Fumatul;
  • Lipsa activității fizice regulate.

thecarehub@CMH_osteoporoza-2

Tipuri de osteoporoză

Osteoporoza poate fi clasificată în funcție de vârsta la care apare, de factorii care o provoacă și de simptomele bolii. În general, există două tipuri mari de osteoporoză, respectiv osteoporoza primară, cea provocată de îmbătrânirea fiziologică, și osteoporoza secundară, care apare ca simptom al unor alte afecțiuni. Mai jos puteți citi despre fiecare în parte.

Osteoporoza primară apare mai ales la femei, după menopauză. Are o frecvență de șase ori mai mare la femei decât la bărbați. Osteoporoza primară de tip I se instalează la aproximativ 10-15 ani de la menopauză. Pierderea structurii osoase apare, în acest caz, pe fondul deficienței de estrogen, în cazul femeilor, și de progesteron, la bărbați. Acest tip de osteoporoză poate crește riscul de fracturi ale încheieturii mâinii și ale coloanei vertebrale.

Prin comparație, osteoporoza primară de tip II (osteoporoza senilă) este cauzată de un deficit de calciu. Acest tip de osteoporoză este asociat frecvent cu hiperactivitatea glandelor paratiroide. Odată instalată, osteoporoza primară de tip II crește riscul fracturilor de șold.

Osteoporoza secundară apare pe fondul unor alte boli sau al unor medicamente care afectează sănătatea oaselor. Această formă de osteoporoză apare frecvent în rândul persoanelor care suferă de diabet. De asemenea, administrarea pe termen lung a medicamentelor pe bază de corticosteroizi, utile în tratarea unor probleme de sănătate precum astmul, dermatita atopică, alergiile, polipii nazali, boala Crohn și altele, crește riscul de a dezvolta osteoporoză secundară. La acestea se adaugă medicamentele antiacide, heparina și medicamentele de sinteză, care cresc riscul apariției acestui tip de osteoporoză.

Mai mult, osteoporoza secundară poate fi cauzată și de:

  • Talasemie – o boală genetică manifestată printr-un deficit de hemoglobină;
  • Mielomul multiplu – constă în proliferarea celulelor sanguine produse de măduva osoasă;
  • Sindromul lui Marfan – o afecțiune genetică rară, care duce la creșterea excesivă în înălțime și o dezvoltare exagerată a membrelor superioare;
  • Acromegalie – constă în hipersecreția hormonului de creștere;
  • Sindromul Cushing – hiperproducția hipofizei și un exces de cortizol;
  • Malabsorbția intestinală – duce la un deficit de substanțe nutritive;
  • Unele boli ale ficatului;
  • Cancerul osos;
  • Scorbut – deficit cronic de vitamina C.

La aceste forme de osteoporoză se adaugă alte două tipuri, respectiv osteoporoza imperfectă și osteoporoza juvenilă idiopatică.

Osteoporoza imperfectă, numită și „boala oaselor de sticlă”, este o afecțiune ereditară rară a țesutului conjunctiv, care crește fragilitatea oaselor. Această boală duce la formarea imperfectă a țesutului osos încă din uter. Apare din cauza unei anomalii a producției de colagen, proteina fibroasă de bază din os. Ca urmare a acestei boli, oasele se rup fără un motiv anume.

Osteoporoza juvenilă idiopatică apare înainte de pubertate sau episodic, prin perioade de creștere accelerată. În general, dispare de la sine după instalarea pubertății. Poate duce la deformarea persistentă a coloanei vertebrale, în special sub forma cifozei. Nu se cunoaște cauza apariției sale.

Osteoporoză vs. osteopenie

Spre deosebire de osteoporoză, osteopenia poate apărea la orice vârstă, la femei și la bărbați. Dacă osteoporoza este o boală în sine, osteopenia este considerată o caracteristică organică manifestată printr-o densitate osoasă sub cea normală, însă mai crescută decât în cazul osteoporozei.

Potrivit datelor americane, aproximativ 50% dintre persoanele de peste 50 de ani se confruntă cu osteopenie.

Atât în cazul osteoporozei, cât și al osteopeniei, există unele cauze medicale și altele ce țin de stilul de viață. Uneori, existența unei boli poate declanșa reducerea densității osoase.

Similar osteoporozei, și osteopenia este o boală „tăcută”, până la apariția fracturilor osoase. Totuși, spre deosebire de osteoporoză, în cazul osteopeniei nu apar durerea, pierderea în înălțime, postura neadecvată sau căderile frecvente. În unele cazuri, recuperarea devine imposibilă și este nevoie de asistență externă pentru realizarea sarcinilor de zi cu zi, în timp ce, în alte situații, putem vorbi despre o revenire parțială la activitățile zilnice.

Diagnosticarea osteoporozei

Pentru a putea pune diagnosticul, medicul specialist va dori să afle istoricul medical al persoanei și va realiza un examen fizic. Poate fi nevoie de teste de sânge și/sau urină, pentru a vedea dacă o anumită boală a provocat osteoporoza. Dacă medicul consideră că este vorba de osteoporoză, va recomanda un test de densitate osoasă.

Acest test este numit, în termeni de specialitate, densitometrie osoasă sau absorbție cu raze X cu energie duală. Se folosesc raze X pentru a măsura densitatea osoasă din zonele afectate de osteoporoză: încheieturi, șolduri și coloană. Testul este nedureros și durează 10-30 de minute. Mai jos sunt principalele tipuri de teste de densitate osoasă:

  • DXA (DXA periferic) – măsoară masa osoasă la antebraț, deget și călcâi;
  • SXA (absorbțiometria cu raze X cu o singură energie) – măsoară masa osoasă de la călcâi sau de la încheietura mâinii;
  • DPA (absorbția cu foton dual) – măsoară densitatea osoasă din zona coloanei vertebrale, a șoldului și a corpului în ansamblul său;
  • SPA (absorbțiometria cu un singur foton) – măsoară densitatea osoasă a încheieturii mâinii;
  • QCT (tomografia computerizată cantitativă) – măsoară densitatea osoasă a coloanei vertebrale și a șoldului;
  • PQCT – măsoară masa osoasă a antebrațului;
  • QUS (ultrasunete cantitative) – măsoară densitatea osoasă a călcâiului și a degetelor.

În timpul testului de densitate osoasă, pacientul se întinde pe o masă, în timp ce scanerul trece peste zonele predispuse la osteoporoză. Prin acest test, medicul află care este riscul de apariție a fracturilor. Dacă densitatea osoasă este normală sau masa osoasă este mai mică, este vorba de osteopenie. Atunci când masa osoasă este foarte redusă, înseamnă că s-a instalat osteoporoza și că oasele sunt fragile și se pot rupe ușor.

Acest test este recomandat tuturor femeilor de peste 65 de ani sau bărbaților care au factori de risc.

thecarehub@CMH_osteoporoza-3

Tratamentul osteoporozei

Tratamentul pentru osteoporoză are drept obiectiv reducerea riscului de fractură. Dacă boala este descoperită timpuriu, se pot administra medicamente pentru menținerea densității osoase. Formele suplimentare de tratament vor ajuta la încetinirea avansării bolii, reducerea dizabilitatii și recuperarea parțială a mobilității. În continuare, puteți citi despre cele mai folosite forme de tratament în osteoporoză.

Administrarea de bifosfonați

Dacă există un risc de fractură în următorii 10 ani, medicul specialist va recomanda terapia cu bifosfonați. Aceștia încetinesc degradarea osoasă, reduc durerea și previn creșterea anormală a nivelului calciului din sânge. Per total, aceste medicamente ajută la recuperare și întăresc oasele, îmbunătățind calitatea vieții pe termen lung.

Deși sunt cele mai prescrise medicamente, bifosfonații au câteva efecte secundare. Acestea includ durerile abdominale, greața și senzația de arsură gastrică. Pentru a limita aceste efecte, este indicat să se administreze medicamentele conform instrucțiunilor medicului.

Terapia hormonală

Este indicată mai ales în cazurile de osteoporoză timpurie. Femeilor li se poate administra estrogen, pentru a menține densitatea osoasă. Printre neajunsurile acestor medicamente se află un risc mai mare de cheaguri de sânge, cancerul endometrial și bolile de inimă.

În cazul bărbaților, osteoporoza poate apărea ca urmare a unui nivel redus al testosteronului. Terapia de substituție cu testosteron poate ajuta la ameliorarea simptomelor asociate osteoporozei.

Alte medicamente recomandate în osteoporoză includ:

  • Denosumab – este indicat pentru tratamentul persoanelor cu un risc mare de fracturi osoase pe fondul scăderii densității osoase;
  • Teriparatida – recomandată atât bărbaților, cât și femeilor în postmenopauză, cu osteoporoză severă și cu un risc mare de fracturi.

Fizioterapia

Fizioterapia poate ajuta la îmbunătățirea flexibilității, la creșterea forței și la mărirea gamei de mișcări. Exercițiile realizate sub îndrumarea unui instructor promovează circulația care stimulează vindecarea oaselor, îmbunătățirea echilibrului și reducerea riscului de cădere. Bineînțeles că terapia fizică depinde de cauza osteoporozei, nivelul de activitate fizică recomandat de medic, precum și de nivelul de risc pentru fracturi.

De regulă, terapeutul fizic lucrează alături de pacient pentru a dezvolta un plan de exerciții personalizat, care cuprinde exerciții de greutate, așa cum sunt mersul pe jos și tenisul, și exerciții de întărire a musculaturii și a sistemului osos, cum ar fi ridicarea de greutăți.

De asemenea, exercițiile adaptate vor ajuta la corectarea unei posturii neadecvate. Postura incorectă duce la formarea unei zone rotunjite în partea superioară a spatelui. Acest lucru poate crește riscul de fracturi ale coloanei.

Pe lângă exercițiile specifice pentru a ameliora simptomele asociate osteoporozei, fizioterapia poate ajuta la realizarea unor activități de zi cu zi care pot pune probleme pacientului, așa cum este ridicarea din pat sau de pe scaun.

Intervenția chirurgicală

Dacă tratamentul medicamentos nu este eficient sau dacă osteoporoza este într-un stadiu avansat, în care persoana dragă nu poate realiza sarcini ușoare, precum curatenia sau mersul pe jos, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală.

Principala intervenție indicată în osteoporoză este vertebroplastia. Aceasta este o procedură minim invazivă, folosită pentru a întări vertebrele cu fracturi de compresie, care apar frecvent la pacienții cu osteoporoză. Procedura constă în injectarea unui compus acrilic în vertebrele colaterale, pentru a ajuta la stabilizarea osului slăbit. Tratamentul fiecărei vertebre durează aproximativ o oră și se realizează sub anestezie locală.

După intervenție, durerea apare în 70-90% dintre cazuri și, în absența complicațiilor, pacientul este eliberat din spital în aceeași zi. Pentru a reduce durerea, medicul recomandă antiinflamatoare.

Dacă există fracturi de coloană, pentru corectare este recomandată cipoplastia. Aceasta este o intervenție minim invazivă, recomandată pentru a restabili înălțimea vertebrelor și pentru a stabiliza oasele slăbite. Este recomandată mai ales pacienților care au avut fracturi ale coloanei în ultimele 2-4 luni. Intervenția constă în realizarea unei mici incizii, prin care se introduce un cateter cu balon în vertebră. Balonul este umflat ușor, pentru a ridica vertebra comprimată, apoi este dezumflat. Vertebra este injectată cu un material de cimentare, care se întărește rapid. Procedura se realizează la spital, sub anestezie locală, iar după intervenție, persoana poate pleca acasă. Durerea poate persista până la două zile, însă nu este indicată realizarea activităților intense, așa cum este ridicarea unor obiecte relativ grele (de exemplu, sacoșe de cumpărături), timp de cel puțin șase săptămâni.

Tratamentul naturist

Tratamentul naturist este recomandat ca o completare a tratamentului medicamentos și/sau a fizioterapiei. Aplicarea de uleiuri esențiale pe zonele dureroase poate ajuta la calmare. De asemenea, administrarea unor suplimente naturale poate contribui la ameliorarea simptomelor. Acestea trebuie luate numai la indicațiile medicului. Astfel, se recomandă:

  • Magneziul (500 mg/zi) – ajută la metabolizarea calciului;
  • Calciul (1.000 mg/zi) – sub formă de citrat de calciu, este mult mai ușor absorbit de organism;
  • Vitamina D3 (5.000 IU/zi) – îmbunătățește absorbția calciului;
  • Vitamina K2 (100 mcg/zi) – contribuie la formarea proteinei implicate în formarea oaselor;
  • Stronțiul (680 mg/zi) – ajută la îmbunătățirea densității osoase.

Îngrijirea pacientului cu osteoporoză

Îngrijirea persoanei bolnave de osteoporoză depinde de gradul de mobilitate, de simptome și de cauzele apariției bolii. Printre pașii necesari îngrijirii pacientului se află:

  • Încurajarea practicării exercițiilor de recuperare – ajută la prevenirea atrofiei musculare și contribuie la întărirea oaselor;
  • Dacă există un grad minim de mobilitate, persoana trebuie întoarsă la fiecare două ore;
  • Asistarea persoanei la mers, mai întâi în casă, apoi afară, crescând distanța treptat;
  • Încurajarea participării la activități recreative cât mai diverse, în funcție de mobilitate și dispoziție. La început, vizionarea unui film sau ascultarea unui program radio, iar apoi, citirea ziarului, răsfoirea albumelor foto, primirea vizitelor din partea familiei și a prietenilor;
  • Asistarea în activități de îngrijire, precum spălarea și bărbieritul;
  • Încurajarea folosirii scaunului cu rotile, dacă este cazul, a bastonului sau a altor instrumente de susținere, cât mai curând permite medicul. Acest aspect este esențial pentru recuperarea mobilității;
  • Monitorizarea tensiunii arteriale și înregistrarea amețelilor – acest lucru este normal în cazul persoanelor care petrec mult timp în pat;
  • Încurajarea unei diete bogate în proteine, vitamine, minerale și carbohidrați sănătoși;
  • Încurajarea cu blândețe a persoanei să renunțe la fumat și la consumul de alcool, dacă este cazul.

Alimentația și osteoporoza

Alimentația corectă este esențială pentru a limita progresul osteoporozei și pentru a menține oasele sănătoase. Este obligatoriu un aport crescut de calciu și vitamina D. Calciul se găsește în lapte, iaurt, brânză, sardine, fasole, linte, legume verzi, iar vitamina D este prezentă în somon, hering, gălbenuș, ciuperci.

De asemenea, varietatea este importantă. Fructele, legumele, cerealele integrale, carnea slabă, lactatele, nucile și semințele nu ar trebui să lipsească.

Un alt aspect important vizează ce trebuie evitat. Astfel, este recomandată reducerea grăsimilor saturate și a zahărului. Mai mult de 5 grame de grăsimi saturate la 100 g și 10 g de zahăr la 100 g de produs înseamnă foarte mult pentru pacientul cu osteoporoză.

Prevenirea osteoporozei

Osteoporoza poate fi prevenită printr-o combinație de medicamente și schimbarea stilului de viață. Alimentația sănătoasă și echilibrată și introducerea activității fizice în programul zilnic reprezintă primele măsuri în prevenirea pierderilor osoase și întărirea oaselor.

Sunt indicate renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool. De asemenea, purtarea unor pantofi cu talpă joasă și a încălțărilor comode, adaptate la condițiile meteo, contribuie la prevenirea accidentării. Pe lângă vitamina D, luată din alimentație, sunt recomandate ieșirile de cel puțin 15-20 de minute, de două ori pe săptămână, sub razele soarelui.

Osteoporoza este o boală degenerativă, care poate duce până la invaliditate și afectează calitatea vieții. Schimbarea dietei, încurajarea activității fizice, mai ales sub razele soarelui, și consultul medical periodic după vârsta de 50 de ani sunt doar câteva măsuri care pot fi luate pentru a se limita progresul bolii.

Sursa foto: Shutterstock