Poliartrita reumatoidă: cauze, simptome, tratament și îngrijirea pacienților

Artrita reumatoidă este o tulburare inflamatorie cronică, ce poate afecta mai mult decât articulațiile. La unii oameni sunt afectate și alte sisteme ale corpului, inclusiv pielea, ochii, plămânii, inima și vasele de sânge, de unde și numele bolii.

Înscrieți-vă la newsletter-ul nostru

Thank you for Signing Up

Vă rugăm să corectați câmpul (câmpurile) marcat(e) mai jos.

1,true,6,Contact Email,2

• Ce este poliartrita reumatoidă
• Cauze și factori de risc
• Simptome și complicații
• Stadiile de evoluție ale poliartritei reumatoide
• Diagnostic
• Tratamentul și îngrijirea pacienților

Ce este artrita reumatoida

Suferința este o tulburare autoimună, care apare atunci când sistemul imunitar atacă, în mod greșit, țesuturile propriului corp. Spre deosebire de osteoartrita, artrita reumatoidă afectează membrana articulațiilor, provocând o inflamare continuă, dureroasă, care duce la deformarea severă a articulațiilor și la eroziunea osoasă. Una dintre caracteristicile afecțiunii este aceea că afectarea articulară este simetrică, chiar dacă poate avea un grad diferit de progresie. Asta înseamnă că, dacă o articulație a unui membru este afectată, aproape cu certitudine, aceeași articulație a celuilalt membru suferă și ea. Aceasta este diferența majoră dintre poliartrita reumatoidă și osteoartrită, care se localizează independent la articulații.

Suferința este severă, poate duce la pierderea funcționalității unor articulații, dar poate fi ținută sub control, dacă este depistată precoce și tratată corect.

Se estimează că artrita reumatoidă afectează aproximativ 1% din populație și este de două ori mai frecventă la femei, în comparație cu bărbații. Riscul de a dezvolta poliartrită reumatoidă este de 3,6% la femei și 1,7% la bărbați.

Boala se poate declanșa la orice vârstă și poate afecta chiar și copiii (artrită idiopatică juvenilă), dar, de cele mai multe ori, începe după 40 de ani și înainte de 60 de ani. Deși nu se întâmplă frecvent, există cazuri în care mai mulți membri ai unei familii pot fi afectați, sugerând o bază și o componentă genetică ce contribuie la declanșarea afecțiunii.

Cauze și factori de risc

Artrita reumatoidă este în atenția cercetătorilor din domeniu, fiind un subiect actual la nivel mondial, mai ales pentru că are o incidență mare și un potențial invalidant important.

Interesul medicilor pentru această suferință vine și ca urmare a faptului că nu se cunoaște cu certitudine cauza ce duce la apariția poliartritei reumatoide. Există, însă, suspiciuni temeinice care acreditează ideea că boala ar putea fi declanșată de unii agenți patogeni (viruși, bacterii, chiar și ciuperci), dar o confirmare absolută nu există. Se presupune că virusul Epstein-Barr, care provoacă mononucleoză, ar putea fi responsabil.

Se crede că există o componentă genetică ce duce la apariția bolii, cu atât mai mult cu cât au fost identificate unele gene care cresc riscul. De asemenea, se suspectează că anumite infecții și unii factori din mediu ar putea declanșa activarea sistemului imunitar la categoriile de persoane susceptibile. Această „reacție exagerată” a sistemului imunitar duce la atacarea propriilor țesuturi sănătoase. Se produc inflamații la nivelul articulațiilor (este alterată membrana sinovială care căptușește articulația) și, uneori, sunt afectate diferite organe, deseori plămânii și ochii.

Inflamația activează mesagerii chimici (citokine), care amplifică reacția imunologică și, astfel, apare un veritabil cerc vicios, iar deteriorarea propriilor organe este din ce în ce mai severă.

Factorii de mediu par, de asemenea, să joace un anumit rol în provocarea artritei reumatoide. De exemplu, oamenii de știință au raportat că fumatul, expunerea la azbest și siliciu, precum și bolile parodontale cronice cresc, în mod real, riscul de a dezvolta artrită reumatoidă.

Bacteriile intestinale, parte din microbiomul care există în mod natural în mucoasa intestinală, pot declanșa apariția poliartritei reumatoide la persoanele care au predispoziție genetică de a dezvolta boala, dar nu se poate stabili care anume bacterii sunt responsabile de acest fapt.

Este cert faptul că femeile au risc mai mare de a face poliartrită reumatoidă, boala fiind de nouă ori mai frecventă în cazul lor. Acest fapt este posibil să se datoreze unor hormoni feminini, în speță estrogenului, dar acest lucru nu a fost complet demonstrat.

Se consideră că fracturile, luxațiile și deteriorarea ligamentelor din cauze traumatice, dar și excesul de greutate reprezintă factori cu risc potențial.

Simptome și complicații

Simptomele poliartritei reumatoide pot fi ușor confundate cu ale altor afecțiuni reumatismale, așa că semnele caracteristice sunt foarte importante, mai ales că depistarea precoce a bolii și tratamentul corect pot ține sub control evoluția.

Semnele care anunță boala se instalează treptat, pe parcursul a mai multe săptămâni, dar sunt cazuri în care acestea pot evolua rapid, pe parcursul a doar câteva zile. Primele semnale variază de la persoană la persoană. Acestea pot să apară și să dispară sau să varieze în timp.

Principalele simptome ale poliartritei reumatoide sunt: durerile articulare, umflarea și rigiditatea. Pot să apară simptome generale și inflamații în alte părți ale corpului, nu doar la nivelul articulațiilor, și nu sunt excluse erupțiile cutanate.

Principalele semne sunt cele de la nivelul articulațiilor, în condițiile în care aceasta este forma predilectă de manifestare a bolii. Sunt vizate toate articulațiile corpului, dar primele atacate sunt cele ale degetelor, cele de la mâini și picioare și de la încheietura mâinii. Tendința este aceea ca articulațiile să fie atacate simetric (ambele părți ale corpului, în același timp și în aceeași măsură).

Durerea articulară asociată cu artrita reumatoidă este, de obicei, una intensă, vie, mai acută dimineața și după perioade de inactivitate. Articulațiile afectate sunt rigide, iar mobilizarea este foarte dureroasă. De exemplu, dacă sunt afectate degetele de la mână, este posibil ca pacientul să nu poată îndoi degetele sau să le adune în pumn.

Rigiditatea matinală este un simptom și pentru osteoartrită. În cazul acesteia, rigiditatea dispare  în decurs de 30 de minute de la trezire, dar în cazul poliartritei reumatoide, acest simptom este persistent.

Dat fiind faptul că este atacată membrana sinovială, care se inflamează, zona articulară este sensibilă la atingere și, uneori, are o temperatură locală ridicată. În unele cazuri, pot să apară umflături – noduli reumatoizi – sub piele, în jurul articulațiilor afectate.

Pe lângă simptomele care afectează doar articulațiile, la unii pacienți, poliartrita reumatoidă este asociată cu simptome generale precum:

• oboseală și lipsă de energie;
• febră:
• transpiraţii;
• lipsa apetitului;
• pierdere în greutate;
• ochi uscați, atunci când sunt afectați;
• durere toracică – în urma afectării plămânilor și a inimii.

Poliartrita reumatoidă se poate asocia cu următoarele afecțiuni:

1. Sindromul de tunel carpian – apare frecvent și este cauzat de compresia nervului care controlează sensibilitatea și motilitatea antebrațului și mâinii. Se manifestă prin durere la nivelul brațului, amorțeală, furnicături în degete. Simptomele sindromului de tunel carpian pot fi ameliorate cu tratamente cu steroizi, în cazurile grave fiind necesară intervenția chirurgicală pentru a elibera presiunea asupra nervului median.
2. Inflamația plămânilor sau pleurelor – poate duce la pleurezie sau fibroză pulmonară, ce produce dureri toracice, tuse persistentă și dificultăți de respirație.
3. Pericardită – prin inflamarea membranei care protejează inima și favorizează activitatea cardiacă, ceea ce poate duce la boli ale inimii.
4. Inflamația ochilor – poate duce la sclerită sau sindromul Sjögren și provoacă roșeață oculară și durere, concomitent cu uscarea ochilor.
5. Afectarea vaselor de sânge, cunoscută sub numele de vasculită – reprezintă îngroșarea, slăbirea, îngustarea și cicatrizarea pereților vaselor de sânge. În cazuri grave, poate afecta fluxul sanguin către organele și țesuturile corpului, cu efecte serioase asupra stării generale de sănătate, care pot merge până la accidente vasculare severe sau/și afectarea vaselor limfatice și apariția limfomului limfatic.
6. Deteriorarea țesutului osos, a cartilajelor și tendoanelor care, în forme severe, se pot rupe. Apar deformări articulare și osteoporoză.
7. Mielopatia cervicala, respectiv dislocarea articulațiilor din partea superioară a coloanei vertebrale- se pune presiune pe măduva spinării. Este o complicație rară a poliartritei reumatoide, dar foarte severă, care poate afecta mobilitatea și poate duce la deteriorarea permanentă a măduvei spinării, dacă nu este tratată chirurgical.

Stadiile de evoluție ale poliartritei reumatoide

Din momentul în care boala se instalează, poliartrita reumatoidă evoluează și produce o serie de schimbări pe care pacientul le simte din plin. Fiecare etapă are caracteristicile ei și tratamentul adecvat.

Etapa 1

Este faza incipientă a bolii. Simptomele sunt adesea ignorate, pentru că durerile articulare, o oarecare rigiditate și, uneori, edemele articulare sunt considerate apanajul vârstei, în condițiile în care, cel mai des, poliartrita apare după vârsta de 40 de ani. Inflamația se manifestă în interiorul articulației sinoviale. Nu există deteriorări ale oaselor.

Etapa 2

Suferința este moderată. Inflamația membranei sinoviale a cauzat și provoacă în continuare leziuni cartilajului articular. Deteriorarea acestuia produce dureri și pierderi de mobilitate, care poate fi limitată.

Etapa 3

Începând din acest moment al evoluției, poliartrita reumatoidă este considerată severă. Daunele sunt extinse, este afectat și țesutul osos și poate să apară o anumită deformare. Articulația este uzată, astfel că segmentele osoase se ating și se freacă unele de altele. Durerea este intensă, rigiditatea articulară duce la pierderea parțială a mobilității. Sunt posibile edeme și există o slăbiciune musculară, ca urmare a incapacității de mobilizare.

Etapa 4

Este stadiul final. Inflamațiile articulare dispar, pentru că articulațiile sunt complet distruse și nu mai funcționează. Există dureri, edeme, rigiditate intensă și pierderea mobilității. Forța musculară este redusă. Oasele fuzionează și apare anchiloza articulară.

Progresia din etapă în etapă poate dura ani. Unii oameni au perioade de remisie, în care evoluția stagnează.

Diagnostic

Artrita reumatoidă este dificil de diagnosticat, mai ales în fazele inițiale ale bolii, deoarece multe afecțiuni pot provoca rigiditate articulară și inflamație. În plus, nu există un test care să confirme cu certitudine afecțiunea.

Examenul clinic, verificarea articulațiilor, edemele, temperatura locală și răspunsurile reflexe fac parte din consultație. Anamneza este foarte importantă, dar pacientul trebuie să descrie toate simptomele, pentru un diagnostic corect. Dacă există suspiciune de artrită reumatoidă, diagnosticul de certitudine este pus de un medic reumatolog.

Analizele de sânge sunt utile (deși nu există un test de sânge de certitudine) și pot da informații care ajută diagnosticul. Principalele teste de sânge utilizate sunt:

• rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) – care poate ajuta la evaluarea inflamațiilor din organism;
• proteina C reactivă – un test care măsoară nivelului inflamației;
• test general de sânge – pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor și pentru a oferi un indicator al stării generale de sănătate;
• hemogramă – pentru a se verifica dacă există o lipsă a hematiilor (anemie), asociată des cu poliartrita reumatoidă, deși a avea anemie nu dovedește că afecțiunea este poliartrită reumatoidă;
• test de anticorpi – care măsoară nivelurile factorilor reumatoizi din sânge; aceștia sunt proteine ​​pe care sistemul imunitar le produce atunci când atacă un țesut sănătos; frecvent, persoanele cu poliartrită reumatoidă prezintă niveluri ridicate de factori reumatoizi în sânge la debutul bolii, dar acestea pot fi pozitive și la persoanele care nu au artrită;
• test peptidă citrulinată anticiclică (anti-CCP) – identifică anticorpii produși de sistemul imunitar; acesta poate duce la confirmarea bolii, dar nu toate persoanele cu artrită reumatoidă au acest anticorp.

Protocoalele medicale indică faptul că pacienții cu teste pozitive la factorul reumatoid și anti-CCP pot avea artrită reumatoidă, uneori chiar în etapa a doua sau a treia.

Alte modalități de diagnostic sunt testele imagistice, cel mai util fiind RMN-ul, pentru a verifica inflamația, tipul și gradul de deteriorare a articulațiilor. Se pot identifica tipurile de artrită și pot fi folosite pentru a monitoriza evoluția degenerativă la pacienții confirmați.

Evaluarea abilităților fizice se face după diagnosticare, pentru a se stabili stadiul de evoluție al bolii. Evaluarea se repetă periodic, pentru a monitoriza evoluția și eficiența tratamentului.

Tratamentul și îngrijirea pacienților

Tratamentele pentru artrita reumatoidă pot ajuta la reducerea inflamației articulațiilor, ameliorarea durerii, prevenirea sau încetinirea leziunilor articulare, reducerea dizabilitatii și permit un mod de viață în limite normale. Poliartrita reumatoidă nu are un antidot, este o boală cronică, de lungă durată, care necesită tratament continuu.

Există două categorii de tratament medicamentos pentru poliartrita reumatoidă: terapia remisivă, care este reprezentată de medicamentele ce schimbă cursul bolii DMARD (disease modifying antirheumatic drugs), și tratamentele biologice.

Medicamentele antireumatice DMARD ușurează simptomele afecțiunii și încetinesc progresia acesteia. Au efecte antiinflamatorii și imunosupresoare, combătând efectele degradării articulare, ce provoacă leziuni oaselor, tendoanelor, ligamentelor și cartilajelor. Medicația este combinată cu steroizi, pentru ameliorarea durerilor, fiind destul de agresiva și având efecte secundare. Pot fi afectate constantele sanguine, ficatul, plămânii, iar rezultatele apar după câteva luni de administrare.

Tratamentele biologice acționează prin oprirea anumitor substanțe chimice din sânge de a mai activa sistemul imunitar și rup cercul vicios al citokinelor care stimulează atacul imunologic asupra membranelor sinoviale.

Analgezicele sunt folosite pentru ameliorarea durerii asociate artritei reumatoide, dar fără efect în tratarea inflamației articulațiilor.

La toate acestea se adaugă, în funcție de pacient și de nevoile acestuia, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acestea pot ajuta la ameliorarea durerii, reducând, în același timp, inflamația, dar nu opresc evoluția bolii, cum fac celelalte medicamente.

Sunt eficiente și terapiile cu steroizi. Acestea sunt medicamente puternice, care pot ajuta la reducerea durerii, rigidității și inflamației. Se administrează pe perioade scurte, deoarece utilizarea pe termen lung poate avea efecte secundare importante.

Fizioterapia este utilă și poate îmbunătăți mobilitatea fizică și forța musculară, redând flexibilitatea articulațiilor. La aceasta se adaugă terapia ocupațională, prin efectuarea unor activități care mobilizează articulațiile fără a le solicita.

Intervențiile chirurgicale sunt recomandate pentru a reduce durerea sau pentru a remedia deformările, de la cele care rezolvă presiunea exercitată asupra unor nervi până la cele pentru îndepărtarea țesutului articular inflamat, inclusiv înlocuirea totală a unei articulații (șold, genunchi sau umăr).

Terapiile complementare se pot dovedi utile. Printre acestea acupunctura și masajul ameliorează simptomele, dar au efecte pozitive pe termen scurt.

Poliartrita reumatoidă este o boală severă, invalidantă. Tratată corect, evoluția ei poate fi oprită sau mult încetinită. Boala poate fi ținută sub control prin medicația de întreținere și un stil de viață echilibrat, cu mișcare fizică și păstrând o greutate corporală normală.

Sursa foto: shutterstock.com