Absolventă a Facultății de Farmacie și cu o experiență bogată în domeniul medical, Roxana își dorește să dea mai departe pasiunea ei pentru cunoaștere, îngrijire și comunicare cu pacienții și familia acestora. În viziunea ei, orice problemă medicală poate fi înțeleasă și acceptată mai ușor, atâta vreme cât este expusă pe înțelesul fiecăruia dintre noi.
Insuficiența renală este un termen care descrie una dintre cele mai cunoscute afecțiuni renale, fiind denumită și boala cronică de rinichi (BCR). Ea afectează mecanismele de eliminare a toxinelor și apei, provocând acumularea acestora în organism. Riscurile la care este expus un pacient cu insuficiență renală sunt mari, în special pentru persoanele care suferă și de alte afecțiuni. Află din rândurile de mai jos ce rol au rinichii, care sunt cauzele responsabile pentru declanșarea insuficienței renale, ce manifestări are aceasta și cum poate fi ea tratată.
- Rolul rinichilor în organism
- Ce este insuficiența renală. Cauze și factori de risc
- Tipuri de insuficiență renală
- Simptomele insuficienței renale
- Insuficiența renală – metode de diagnostic
- Tratament insuficiență renală
Rolul rinichilor în organism
Sistemul renal are în compoziția sa organe pereche (rinichii și ureterele) și organe nepereche (vezica urinară și uretra). Toate aceste componente contribuie la excreția apei și a produșilor de metabolism ce pot avea efecte nocive asupra organismului.
Funcțiile rinichiului includ:
- formarea urinei – întâi are loc formarea urinei primare (apă și componente plasmatice), din care, în urma procesului de reabsorbție tubulară, rezultă urina finală;
- menținerea echilibrului acido-bazic în limite optime, reglând pH-ul mediului intern;
- secreția de hormoni – printre aceștia, se numără eritropoietina (cu rol în formarea eritrocitelor), renina și bradikinina (efect vasodilatator);
- secreția formei active a vitaminei D, care îndeplinește un rol important în susținerea sistemului imunitar, precum și în fixarea calciului în organism;
- menținerea unui nivel optim de minerale în sânge.
Un blocaj renal poate pune în pericol atât starea generală de sănătate a pacientului afectat, cât și viața acestuia, dacă rămâne netratat pentru o perioadă îndelungată. Numeroase persoane acuză probleme cu rinichii atunci când se prezintă la medic, însă, de multe ori, nu știu că se confruntă cu afecțiuni renale grave.
Ce este insuficiența renală. Cauze și factori de risc
Atunci când activitatea rinichilor este blocată total sau parțial, este declanșată afecțiunea numită insuficiență renală. Aceasta poate aduce cu sine o serie de complicații severe, precum afecțiunile cardiovasculare, anemia sau boli ale sistemului osos. Totodată, atunci când ajunge într-un stadiu avansat, insuficiența renală poate reprezenta un pericol major pentru viața pacientului afectat, astfel că este indicată inițierea tratamentelor necesare, cât mai repede cu putință.
Insuficiența renală are mai multe cauze posibile, întrucât majoritatea proceselor metabolice includ și sistemul renal. Dintre cei mai frecvenți factori declanșatori ai insuficienței renale, amintim:
- diabetul zaharat (nefropatie diabetică);
- afecțiuni ale rinichilor: glomerulonefrite, infecții localizate la nivel renal, tumori ale tractului urinar, boala polichistică renală, sindrom nefrotic;
- bolile autoimune, precum lupusul eritematos;
- hemoragiile;
- deshidratarea;
- hipotensiunea arterială;
- afecțiunile cardiace – insuficiența cardiacă, aritmiile, infarctul miocardic acut;
- arsurile severe, pe o suprafață mare a corpului;
- mediul de lucru toxic;
- tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta funcționarea rinichilor: antibiotice (gentamicină, streptomicină), antiinflamatoare nesteroidiene (acid acetilsalicilic), antihipertensive din clasa inhibitorilor de enzimă de conversie (enalapril, captopril).
Tipuri de insuficiență renală
Insuficiența renală se poate manifesta sub două forme: insuficiență renală acută, respectiv insuficiență renală cronică. Simptomele acestora pot să coincidă până la un punct, însă evoluția și metodele de tratament sunt diferite.
Insuficiența renală acută
Forma acută a insuficienței renale are un debut brusc și, de obicei, sever, afectând rapid funcțiile rinichilor. Ea mai este cunoscută și sub numele de injurie renală acută și, dată fiind rapiditatea evoluției sale, este necesară intervenția medicului specialist în cel mai scurt timp de la apariția simptomelor. În unele cazuri, cu tratamentul potrivit, boala poate fi contracarată, rinichii reluându-și activitatea obișnuită.
Insuficiența renală cronică
Numită și boala cronică de rinichi, insuficiența renală cronică are o evoluție lentă, uneori fără simptome evidente, ceea ce o face și mai dificil de depistat. Din nefericire, afectarea renală este ireversibilă, iar pacientul poate ajunge la dializă sau chiar la transplant de rinichi.
Evoluția insuficienței renale cronice cuprinde cinci stadii, identificate în funcție de valoarea ratei de filtrare glomerulară. Primele trei stadii se pot desfășura fără apariția complicațiilor, însă în stadiile 4 și 5, administrarea tratamentului adecvat capătă o importanță vitală.
Simptomele insuficienței renale
De cele mai multe ori, manifestările bolii cronice de rinichi rămân insesizabile sau pot fi ușor ignorate, în fazele incipiente. În unele cazuri, boala își face simțită prezența abia după ce funcția renală este afectată în proporție de 50-75%.
În ceea ce privește insuficiența renală acută, pacientul poate întâmpina următoarele simptome:
- stare de slăbiciune;
- cefalee, confuzie;
- durere în zona rinichilor sau durere abdominală;
- edeme la nivelul pleoapelor, mâinilor și picioarelor – acumularea de apă ce provoacă umflarea acestora;
- urinări frecvente, în cantități mici (oligourie);
- modificarea culorii urinei (uneori, cu apariția de sânge în urină);
- durere la urinare;
- stări de greață sau vomă;
- diaree;
- creșterea pulsului cardiac (tahicardie);
- hipotensiune ortostatică (scăderea bruscă a presiunii arteriale, atunci când pacientul se ridică spontan din poziție orizontală sau din șezut);
- febră.
Odată cu evoluția afecțiunii, simptomele încep să se agraveze, apărând altele noi, ce indică evoluția către insuficiența renală cronică:
- dificultăți în respirație;
- dureri la nivelul pieptului;
- hipertensiune arterială;
- scădere bruscă și nejustificată în greutate;
- dureri musculare;
- tulburări ale somnului;
- eritem (mâncărimi ale pielii);
- îngălbenirea tegumentelor;
- anurie (absența procesului de urinare).
Manifestările insuficienței renale pot să varieze de la o persoană la alta, atât ca număr, cât și în ceea ce privește intensitatea lor. Este important, însă, ca pacientul să se adreseze medicului atunci când identifică simptome îngrijorătoare, astfel încât afecțiunea să poată fi depistată cât mai curând.
Insuficiența renală – metode de diagnostic
În vederea stabilirii unui diagnostic de insuficiență renală, medicul specialist va recomanda o serie de investigații, alese în funcție de simptomatologia pacientului, dar și în raport cu afecțiunile preexistente. Astfel, metodele de diagnostic pentru insuficiența renală pot include:
- anamneza – medicul va trece în revistă, împreună cu pacientul, următoarele informații: istoricul medical al acestuia, afecțiunile cronice ale membrilor familiei;
- analize de sânge – dacă prin măsurarea nivelului de uree, creatinină și azot din sânge, se constată concentrații ridicate ale acestor elemente, este foarte probabil ca pacientul să sufere de o formă a insuficienței renale. Atunci când ureea și creatinina înregistrează valori crescute, pacientul se poate confrunta cu un sindrom de retenție azotată. De asemenea, hemoleucograma completă poate fi utilă în stabilirea acestui diagnostic;
- analiza urinei – cantitatea de proteine, glucoză sau agenți patogeni prezenți în urină poate reprezenta un indicator al insuficienței renale;
- investigații imagistice, precum RMN (rezonanță magnetică nucleară) sau computer tomograf (CT), care permit vizualizarea detaliată a rinichilor și a altor organe interne ce pot fi afectate de boală. De asemenea, cu ajutorul ecografiei abdominale sau al urografiei, medicul poate identifica eventualele obstrucții ale căilor urinare;
- biopsie renală – presupune recoltarea de țesut de la nivelul rinichilor, în vederea efectuării unei analize morfologice. În acest mod, pot fi identificate eventualele modificări apărute la nivelul țesuturilor, inclusiv tumori.
În funcție de rezultatele investigațiilor, medicul specialist va recomanda un plan de tratament adaptat nevoilor pacientului cu insuficiență renală și îi va monitoriza evoluția pe parcursul acestuia.
Tratament insuficiență renală
Din punct de vedere terapeutic, insuficiența renală poate fi abordată în mai multe moduri, în funcție de stadiul bolii, dar și de vârsta și starea de sănătate a pacientului. Metodele de tratament ce pot fi implementate includ regimul alimentar, administrarea de medicamente, dializa și transplantul renal.
Regimul alimentar
Persoanelor care suferă de insuficiență renală li se recomandă adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos, ceea ce include și dieta zilnică. Este important să se urmărească atât aportul de minerale și proteine, cât și cel de apă, în raport cu stadiul bolii și rezultatele analizelor. Printre aspectele care necesită o atenție specială, se numără următoarele:
- aportul de proteine – la pacienții cu boli renale, limitarea consumului de alimente bogate în proteine este esențială, întrucât un aport proteic crescut poate accelera afectarea rinichilor;
- aportul de minerale – sodiul, potasiul, fosforul și magneziul trebuie limitate, astfel încât să nu fie afectate funcții importante ale organismului, precum tensiunea arterială sau excreția. Pe de altă parte, necesarul de calciu este mai crescut în rândul persoanelor care suferă de insuficiență renală; așadar, se recomandă suplimentarea aportului prin alimentație (excepție făcând lactatele, care cresc nivelul de fosfor);
- consumul de apă – acest aspect este, la rândul său, unul variabil, deoarece depinde în mare măsură de diureză și de eventualele retenții de apă manifestate.
Tratamentul medicamentos
În unele situații, medicul poate considera necesară administrarea de medicamente, fie ca să prevină apariția de complicații, fie ca să trateze cauzele care au declanșat insuficiența renală. Dacă pacientul nu le poate administra singur, este indicat să facă acest lucru sub îndrumarea unui membru al familiei sau cu sprijinul unei persoane specializate în ingrijirea la domiciliu. Printre clasele de medicamente folosite cel mai frecvent în această afecțiune se numără următoarele:
- antihipertensive – tensiunea arterială poate să crească peste limitele normale, la persoanele care suferă de insuficiență renală. De aceea, se recomandă monitorizarea periodică a presiunii arteriale și, dacă este cazul, administrarea de medicație antihipertensivă (de regulă, din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei);
- suplimente cu vitamina D și calciu – deoarece pacienții cu insuficiență renală au nevoie de un aport crescut de calciu, se recomandă administrarea unor astfel de suplimente, pentru a preveni afectarea sistemului osos;
- hipocolesterolemiante – produsele medicamentoase care mențin valorile colesterolului în limite normale sunt utile în cazul pacienților care, din cauza bolii cronice de rinichi, dezvoltă dezechilibre lipidice;
- antiedematoase – medicamentele din această clasă contribuie la eliminarea apei în exces și la reducerea edemelor ce pot apărea la pacienții cu insuficiență renală.
Dializa
În formele avansate de insuficiență renală, când regimul alimentar și medicația nu mai sunt suficiente pentru a susține funcțiile renale, medicul specialist apelează la următorul pas: dializa. Aceasta este o procedură prin care este suplinită funcția de filtrare a sângelui, realizată în mod normal de către rinichi. Există două tipuri de dializă:
- dializa peritoneală – procedeul folosește membrana peritoneală ca filtru, cu ajutorul unui cateter inserat în cavitatea abdominală;
- hemodializa – această variantă de dializă folosește o membrană externă (dializor) drept filtru. Sângele pacientului este trecut prin dializor, unde este epurat, după care este pompat înapoi în organism, în forma filtrată.
Dializa nu este neapărat o metodă de tratament de durată, putând provoca diferite complicații, însă prelungește durata vieții pacientului și asigură o mai bună funcționare a funcțiilor organismului, până la efectuarea transplantului renal.
Transplantul de rinichi
La pacienții la care insuficiența renală ajunge într-un stadiu avansat și, din varii motive, dializa nu mai poate fi efectuată pentru multă vreme, singura opțiune rămâne transplantul renal. Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt eligibili pentru transplant. Este necesar ca între pacient și donator să existe compatibilitate, atât din punctul de vedere al grupei sanguine, cât și tisular. În acest sens, înainte de înscrierea pacientului pe lista de așteptare pentru transplant, acesta va trebui să efectueze o serie de analize de laborator, la indicația medicului nefrolog.
După operația de transplant renal, pacientul va trebui să urmeze un tratament imunosupresor, pentru ca organismul să nu respingă noul organ. Așadar, este important ca pacientul să fie cât mai bine protejat împotriva infecțiilor, fiind foarte vulnerabil în fața agenților patogeni de orice fel.
Persoanele dragi care se confruntă cu insuficiență renală, indiferent că este vorba despre forma acută sau de cea cronică a bolii, au nevoie de asistență medicală corespunzătoare, oricare ar fi stadiul în care se află. În plus, este esențial ca aceste persoane să își administreze corect tratamentul pentru alte boli cronice de care suferă, dar și să urmeze un regim alimentar adaptat acestei afecțiuni, astfel încât boala să nu se agraveze.
Sursa foto: Shutterstock.com
