Boala Alzheimer – ce este, cum se tratează și ce presupune îngrijirea unui astfel de pacient

Alzheimer, cea mai cunoscută formă de demență, este o boală neurodegenerativă care are ca efect distrugerea celulelor nervoase. Este o afecțiune tipică persoanelor în vârstă, dar poate să apară și la 40-50 de ani. Nu se cunosc cauzele cu exactitate, iar tratamentul are ca efect doar ameliorarea simptomelor, nu și vindecarea.

Înscrieți-vă la newsletter-ul nostru

Thank you for Signing Up

Vă rugăm să corectați câmpul (câmpurile) marcat(e) mai jos.

1,true,6,Contact Email,2

În tratamentul bolii Alzheimer este esențială îngrijirea specială a persoanei în cauză, pentru că un pacient cu această afecțiune necesită atenție deosebită. Dacă în stadiul incipient al bolii se pot observa pierderi de memorie, în faza avansată a ei, pacientul nu mai are capacitatea de a se îngriji singur. În cele ce urmează, vă propunem un ghid despre ce înseamnă Alzheimer, care sunt simptomele, posibilele cauze și factori de risc, precum și care sunt metodele de diagnostic, tratament și prevenire.

• Boala Alzheimer – ce este și când apare
• Cum se manifestă boala Alzheimer
• Cauze și factori de risc
• Stadiile bolii Alzheimer
• Diagnostic și tratament
• Prevenirea bolii Alzheimer

Boala Alzheimer – ce este și când apare

Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează memoria, capacitatea de gândire coerentă și alte funcții cognitive importante. În prezent, nu există un tratament care să vindece această afecțiune și nici metode de a o preveni. Boala este, în continuare, obiect de studiu în lumea medicală și nu se cunosc exact cauzele care duc la apariția ei. Diagnosticarea corectă și din timp, precum și stabilirea unei scheme de tratament adecvate sunt esențiale pentru creșterea speranței de viață în ceea ce privește această boală.

De asemenea, îngrijirea unui astfel de pacient este foarte importantă și solicitantă, pentru că pe lângă faptul că persoana în cauză devine dependentă de ajutorul din afară ca să poată face față activităților zilnice, este nevoie de o înțelegere cât mai bună a bolii în sine, de o pregătire de specialitate și de abilități deosebite. Într-o astfel de situație, este esențial să găsești sprijinul necesar, iar The Care Hub îți  oferă soluțiile accesibile și flexibile de care ai  atât de multă nevoie, pentru a avea grijă de cei dragi.

Ce este boala Alzheimer

Boala Alzheimer duce, progresiv, la degenerarea celulelor nervoase care ajung, într-un final , să moară. Este cea mai cunoscută formă de demență, un declin continuu al funcțiilor cognitive, care are ca efect  incapacitatea persoanei afectate de a mai funcționa independent.

Demența în sine nu este o boală specifică și poate fi cauzată de mai mulți factori, printre care afecțiunile degenerative cum sunt Alzheimer, Parkinson sau Hutington . Fiecare dintre acestea afectează diferite zone ale creierului și ale celulelor nervoase. De asemenea, este de reținut că nu toate formele de demență au legătură cu Alzheimer. Printre acestea, ar fi de precizat demența vasculară, cu corpi Lewy, mixtă sau frontotemporară.

Demența este un termen folosit pentru a descrie o serie de simptome care presupun afectarea memoriei, a raționamentului, a abilităților sociale într-o asemenea măsură, încât pacientul nu se mai poate întreține singur și are nevoie de asistență de specialitate care să-i asigure alimentatia adecvata și sprijinul necesar ca să poată avea o viață normală, pe cât posibil.

Un pacient cu Alzheimer experimentează emoții foarte puternice: confuzie, frustrare, frică, furie, incertitudine, stări depresive, durere sufletească (mai ales în stadiile timpurii ale bolii, când realizează foarte bine că vor avea loc schimbări majore în viața sa și că nu le va putea controla). O persoană care are grijă de un astfel de pacient îl poate ajuta să facă față acestor stări emoționale copleșitoare, uneori, prin capacitatea de a-l asculta, abilitatea de a-l face să înțeleagă că viața poate fi trăită în continuare, chiar și cu acest diagnotisc.  Poate cel mai important lucru dintre toate este ca pacientul să primească ajutorul necesar pentru a-și păstra demnitatea și respectul de sine.

Un mediu stabil, liniștit poate avea un rol esențial în gestionarea schimbărilor de comportament, inevitabile în astfel de situații. Evenimentele neprevăzute, zgomotul, grupurile mari de oameni, presiunea din afară ca să-și amintească informații sau solicitarea de a rezolva probleme complicate pot cauza anxietate, iar pacientul devine irascibil și abilitatea de a gândi clar se reduce și mai mult. Prin urmare, îngrijirea unei persoane cu Alzheimer necesită multă atenție, compasiune, răbdare și înțelegere și, de aceea, este bine să apelați la ajutorul unor specialiști pentru a oferi celor dragi condițiile optime în lupta cu această boală.

Când apare boala – tipuri de Alzheimer

Boala Alzheimer apare, de obicei, la persoanele în vârstă, de peste 65 de ani, însă pot fi cazuri în care simptomele se manifestă mult mai devreme. Specialiștii de la WebMd menționează, din acest punct de vedere, trei tipuri principale de Alzheimer:

• Alzheimer timpuriu, cu debut precoce – este o formă a bolii care apare la persoanele cu vârsta mai mică de 65 de ani; de obicei, pacienții au între 40 și 50 de ani atunci când primesc diagnosticul; este un tip de Alzheimer rar, doar 5% dintre persoanele diagnosticate dezvoltând aceasta formă a bolii; pacienții care au Sindromul Down prezintă risc mai ridicat pentru Alzheimer precoce;
• Alzheimer târziu, cu debut tardiv – este cel mai întâlnit tip de Alzheimer și afectează persoanele de peste 65 de ani; studiile de până acum nu au arătat care sunt cauzele exacte pentru care unii oameni dezvoltă boala și alții, nu;
• Alzheimer familial – este o formă a bolii despre care medicii știu sigur că este legată de gene; în familiile afectate, membrii a cel puțin două generații dezvoltă boala; acest tip de Alzheimer reprezintă doar 1% dintre cazuri.

Cum se manifestă boala Alzheimer

Pierderea memoriei este simptomul-cheie al bolii Alzheimer. Unul dintre primele semne ale bolii este dificultatea persoanei în cauză de a-și aminti evenimente sau conversații recente. Pe măsură ce boala evoluează, memoria devine din ce în ce mai slabă și apar alte manifestări clinice. Există, de asemenea, mai multe afecțiuni care sunt înrudite cu Alzheimer, dar sunt boli diferite de aceasta. De aceea, este foarte important consultul medical de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic și a schemei de tratament adecvate.

Simptomele bolii Alzheimer

Modificările de la nivelul creierului care au loc în cazul acestei boli afectează: memoria, capacitatea de gândire, de a lua decizii independent, de a planifica și de a rezolva probleme curente. Totuși, există anumite abilități care pot rămâne intacte pentru mult timp, chiar dacă simptomele bolii se agravează. Este vorba despre citit, ascultarea și înțelegerea poveștilor, relatarea întâmplărilor (de cele mai multe ori din trecutul îndepărtat), capacitatea de a cânta, de a dansa, a  desena, de a practica diverse meșteșuguri, de a asculta conștient și asumat  muzică. Aceste abilități se păstrează mai mult timp, pentru că ele sunt controlate de o parte a creierului care este afectată mai târziu în evoluția bolii.

Simptomele bolii Alzheimer sunt diferite de la pacient la pacient și evoluează de la caz la caz , mai repede sau mai lent. Printre manifestările generale ale acestei afecțiuni se numără, însă, următoarele:

• pacientul repetă aceleași afirmații sau întrebări;
• uită conversațiile, întâlnirile sau evenimentele recente;
• mută lucrurile pe care le folosește frecvent în locuri neobișnuite și nu își aduce aminte;
• se rătăcește în locuri pe care le cunoaște;
• uită numele membrilor familiei;
• au dificultăți în a-și aminti cum se numesc obiectele din jur;
• își pierd capacitatea de a-și exprima gândurile coerent într-o conversație;
• au dificultăți de concentrare și de gândire, în special legate de concepte abstracte cum sunt numerele;
• pacientul își pierde, treptat, capacitatea de a înțelege facturile pe care le primește;
• apare incapacitatea de a mai organiza bugete sau de a face planuri financiare;
• se observă scăderea, treptată, a capacității de a lua decizii și de a face analize logice legate de situații obișnuite – de exemplu, un pacient cu Alzheimer se poate îmbrăca în palton în plină vară;
• se dezvoltă anumite reacții neobișnuite în situații de rutină – o persoană care are această afecțiune poate cu ușurință lăsa o cratiță cu mâncare pe foc până se arde, fără să își dea seama că ceva nu este în regulă;
• apare dificultatea de a rezolva probleme curente care presupun mai multe etape cum este, de pildă, gătitul;
• intervin schimbări de personalitate și de comportament: depresie, apatie, iritabilitate, agresivitate, orar de somn anormal, apariția nejustificată a unor suspiciuni legate de cei din jur.

Când trebuie să recurgem la un consult medical

După cum menționam mai sus, anumite simptome pot fi similare cu ale altor afecțiuni. Important este ca la primele semne care arată o deteriorare a memoriei sau a altor capacități cognitive, să ne adresăm medicului specialist pentru a face anumite teste.

De asemenea, este esențial să fim atenți la cei din jurul nostru, mai ales dacă sunt persoane in varsta și să observăm orice schimbări anormale de comportament sau de comunicare.

Este de reținut și faptul că Alzheimer este cel mai întâlnit tip de demență, termen care este utilizat ca să descrie manifestările care sunt specifice declinului mental.

Complicațiile bolii Alzheimer

Pe măsură ce boala evoluează spre stadiul final, schimbările de la nivelul creierului pot afecta funcții fizice ca înghițitul, păstrarea echilibrului, controlul nevoilor fiziologice. Toate acestea pot accentua vulnerabilitatea la alte probleme de sănătate cum ar fi:

• pneumonia și alte infecții;
• fracturile;
• leziunile cauzate de căderi;
• fragmente alimentare care pot ajunge în plămâni;
• iritații ale pielii cauzate de statul prea mult în pat;
• malnutriție;

Cauze si  factori de risc

Nu se cunosc cauzele exacte ale apariției bolii Alzheimer. Oamenii de știință, bazându-se pe numeroasele studii făcute până acum despre această afecțiune, consideră că există o combinație de factori genetici, de mediu, legați de stilul de viață care afectează creierul de-a lungul timpului.  În principiu, însă, ar fi vorba despre anumite proteine care se dezvoltă anormal, afectează funcțiile celulelor nervoase (în speță, neuronii) și eliberează substanțe toxice. Neuronii sunt deteriorați, pierd legăturile între ei și, într-un final , mor. Degenerarea celulelor nervoase are loc mai întâi în regiunea din creier care controlează memoria, pentru ca, mai apoi, pierderea lor să aibă loc și  alte zone din creier.

Posibilele cauze ale bolii Alzheimer

Sunt două posibile cauze asupra cărora se îndreaptă cercetările științifice de până acum și se referă la depuneri diferite de proteine în creier:

• plăcile amiloide – beta-amiloidele sunt fragmente de proteine; aceste segmente se grupează și, se pare că, au un efect toxic asupra neuronilor și întrerup  comunicarea dintre ei; formațiunile inițiale de beta-amiloide se măresc, adunând și alte resturi celulare și se dezvoltă niște depozite numite „plăci amiloide”; cu cât aceste aglomerări de fragmente celulare devin mai mari și sunt din ce în ce mai prezente, cu atât neuronii se degradează și sunt distruși;
• încurcăturile neurofibrilare tau – în mod normal, proteinele tau au un rol esențial în transportul nutrienților și ajută neuronii să funcționeze; în boala Alzheimer, ele își schimbă forma și se organizează de unele singure în structuri denumite „încurcături neurofibrilare tau”; acestea întrerup transportul nutrienților către neuroni și devin toxice.

Factorii de risc

Printre cei mai comuni factori de risc care sunt asociați cu boala Alzheimer se numără:

• vârsta – de obicei, boala apare în cazul persoanelor de peste 65 de ani, dar se poate manifesta și mai devreme;
• existența altor cazuri în familie și factorii genetici – riscurile sunt, de regulă, mai mari dacă o rudă de gradul I a avut sau are boala;
• Sindromul Down – multe persoane care au Sindrom Down au dezvoltat Alzheimer; de asemenea, potrivit Mayo Clinic, în cazul acestor pacienți, boala tinde să apară cu 10-20 de ani mai devreme decât la restul populației;
• traume craniene grave – este posibil ca persoanele care au suferit traume craniene grave în trecut să dezvolte boala;
• odihna insuficientă – mai multe studii au arătat că lipsa somnului, dificultatea de a adormi sau de a dormi suficient, pot crește riscul de Alzheimer;
• stilul de viață – lipsa exercițiilor fizice, obezitatea, fumatul, tensiunea arterială mare, nivelul crescut al colesterolului, controlul deficitar al diabetului de tip 2.

Stadiile bolii Alzheimer – cum evoluează

Evoluția bolii Alzheimer se poate întinde, uneori, chiar și pe durata a peste zece ani. Pe tot parcursul ei, această afecțiune are mai multe stadii cu manifestări specifice. Mai jos, este o descriere, pe scurt, a fiecăruia dintre acestea, cu precizarea că simptomele și evoluția în sine diferă de la pacient,  la pacient.

Sunt cinci stadii asociate cu boala Alzheimer:

1. Alzheimer timpuriu – preclinic;
2. Declin cognitiv ușor cauzat de Alzheimer (poate avea și alte cauze);
3. Demență ușoară, ca o consecință a bolii Alzheimer (poate să apară și din alte motive);
4. Demență moderată provocată de Alzheimer (pot fi și alte cauze);
5. Demență severă cauzată de Alzheimer (poate avea și alte cauze).

Termenul de „demență” este folosit pentru a descrie o serie de simptome care afectează capacitatea intelectuală și abilitățile sociale atât de grav, încât să ducă la incapacitatea  de a avea activitate și comportament normal.

Cunoașterea celor cinci stadii ale bolii te ajută să înțelegi  ce se poate întâmpla pe viitor, dar este important de precizat ca acestea sunt doar niște descrieri generale și că, în funcție de caz, boala poate să aibă manifestări diferite, mai lente sau mai rapide, mai blânde sau mai severe decât cele prezentate mai jos. În orice caz, rețineți,  că este vorba despre un proces continuu, ireversibil, dar care poate fi încetinit sau ameliorat, nu și vindecat, din păcate, cu ajutorul tratamentului adecvat.

Stadiul I – Alzheimer preclinic – boala debutează cu mult înainte ca simptomele să fie vizibile, de aceea este numit  „Alzheimer preclinic”; acest stadiu al afecțiunii neurologice poate dura chiar și zeci de ani, fără ca persoana în cauză sau cei din jurul ei să își dea seama; cu toate că nu se manifestă la vedere, există unele teste ultramoderne care pot depista prezenta  proteinelor beta-amiloide, ce pot forma plăci în anumite regiuni ale creierului și joacă  un rol important în declanșarea bolii Alzheimer; există și anumiți biomarkeri care pot identifica riscul crescut pentru apariția bolii, dar, de obicei, ei sunt eficienți atunci când apar deja primele semne; se pot face și diverse teste genetice, dar acestea nu sunt adecvate pentru orice pacient și atunci este esențială recomandarea medicului specialist care va spune dacă acestea sunt indicate sau nu;

Stadiul II – Declin cognitiv ușor cauzat de Alzheimer – în acest stadiu, există unele schimbări minore legate de memorie și procesul de gândire, care nu afectează, însă, capacitatea de muncă sau relaționarea cu cei din jur; de reținut este că nu toate persoanele care au declin cognitiv suferă de Alzheimer, acesta putând fi o consecință și a altor probleme medicale; printre simptomele din acest stadiu se numără:

• pierderi de memorie când vine vorba despre informații care sunt în mod normal ușor de reținut, cum sunt conversațiile, evenimentele recente sau întâlnirile stabilite din timp;
• estimări greșite ale timpului necesar sau ale pașilor corecți pentru rezolvarea unei probleme;
• capacitatea de a lua decizii rapide poate fi afectată.

Stadiul III – Demență ușoară, ca o consecință a bolii Alzheimer – de obicei, acesta este stadiul în care este diagnosticată boala, pentru că simptomele devin evidente; de reținut că  aceste simptome pot avea și alte cauze decât boala Alzheimer; printre manifestările care se pot observa în acest stadiu sunt:

• pacientul are dificultăți în a-și aminti întâmplări recente;
• pacientul pune aceleași întrebări de mai multe ori;
• pierderea parțială a capacității de a planifica evenimente și de a lua decizii financiare;
• schimbări ale comportamentului – oamenii devin neobișnuit de irascibili, mai ales în situații solicitante;
• dificultate de exprimare a gândurilor;
• rătăcirea unor obiecte folosite frecvent sau utilizarea lor

Stadiul IV – Demență moderată provocată de Alzheimer – în acest stadiu, pacienții au stări de confuzie și mai accentuate, uită foarte des și încep să aibă nevoie de ajutor pentru treburile de  zilnice sau pentru a avea grijă de ei; printre simptomele specifice acestei etape a bolii sunt:

• pacienții au momente în care nu știu unde se află sau ce zi a săptămânii este;
• pacienții au perioade în care nu îi mai recunosc pe membrii familiei și pe prietenii apropiați sau îi confundă cu alte persoane;
• se pot rătăci foarte ușor pentru că sunt în căutarea unor locuri în care se simt în siguranță;
• nu își mai amintesc adresa sau numărul de telefon;
• repetă aceleași lucruri sau inventează povești ca să acopere golurile de memorie;
• au nevoie de asistență zilnică pentru a alege hainele potrivite cu vremea, de exemplu, să folosească toaleta sau produsele de îngrijire personală;
• schimbările de comportament sunt evidente – au tendința de a deveni suspicioși și pot crede, de pildă, că membrii familiei sau prietenii le fură lucruri din casă sau că partenerul de viață are o aventură extraconjugală.

Stadiul V – Demență severă cauzată de Alzheimer – funcțiile mentale continuă să se deterioreze și pacientul nu mai are capacitatea de se mișca singur sau de a duce o viață normală fără ajutor; printre manifestările tipice pentru acest stadiu al bolii sunt:

• pierderea capacității de a vorbi coerent – pacientul nu mai poate avea o conversație fluentă, deși, uneori poate construi fraze sau să spună cuvinte care să aibă sens;
• persoana în cauză nu se mai poate hrăni singură, nu mai poate avea grijă de ea și este nevoie de asistență permanentă;
• pierderea mobilității – este posibil ca pacientul să nu se mai poată deplasa fără ajutorul cuiva;
• incapacitatea de a sta pe scaun sau de a ține capul drept, fără sprijin din afară; mușchii devin rigizi și apar reflexe musculare anormale;
• pacientul nu mai poate înghiți, nu mai există control al micțiunii și altor funcții.

Diagnostic si  tratament

Diagnosticarea bolii Alzheimer este un proces de durată și implică mai multe etape, de la consultul medical de specialitate, analize de sange s i până la teste radiologice, care să excludă alte cauze ale simptomelor specifice demenței. Pentru stabilirea unei scheme de tratament eficiente și care să corespundă nevoilor pacientului, este foarte important să mergem la doctor încă de la primele simptome.

Diagnosticul bolii Alzheimer

Pe lângă consultul medical propriu-zis care include istoricul medical al pacientului, medicul poate recomanda mai multe teste cum ar fi:

• examenul fizic și neurologic – pentru verificarea stării generale din punct de vedere neurologic: reflexe, tonusul muscular, abilitatea de a se ridica de pe scaun și a de a merge prin cameră, coordonarea mișcărilor, menținerea echilibrului;
• analize de sânge – pentru a nu se face confuzie cu o disfuncționalitate tiroidiană sau cu deficiența unei vitamine;
• testarea stării mentale și neuropsihologice – medicul poate testa pacientul ca să observe dacă are probleme de memorie sau alte probleme cognitive;
• testarea radiologică – testul de rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia computerizată (CT);
• tomografia cu emisie de pozitroni – este o metodă modernă de depistare a bolii Alzheimer, în care o substanță este injectată intravenos pentru a se vedea care zone din creier funcționează corect și care nu;
• testele genetice – nu sunt recomandate, de obicei, dar dacă este vorba despre Alzheimer familial ele sunt relevante.

De reținut este faptul că oamenii de știință încearcă în continuare să găsească noi metode de diagnosticare a bolii Alzheimer, la fel cum sunt în căutarea a  unor scheme de tratament care nu doar să încetinească procesul deteriorării celulelor nervoase, ci și să vindece boala.

Tratamentul bolii Alzheimer

Până în prezent, oamenii de știință nu au reușit să găsească tratamentul medicamentos exact pentru Alzheimer, dar sunt anumite substanțe care pot ameliora simptomele acestei maladii. Printre acestea, medicul specialist ar putea recomanda:

• colinesteraza;
• donezepil;
• memantină;
• antidepresive;
• somnifere;
• antianxiolitice;

De asemenea, mai pot fi indicate anumite tratamente pe bază de plante, care sunt complementare celui medicamentos. Anumite ierburi, vitamine și suplimente ar putea avea un efecte pozitiv în ameliorarea simptomelor, dar nu există niciun studiu științific care să fi demonstrat până acum eficiența lor. Printre acestea se numără:

• Omega 3
• Curcuma
• Ginkgo
• Vitamina E

Pe lângă aceste tipuri de tratament, este foarte important ca o persoană cu Alzheimer să facă exerciții fizice zilnic, să aibă o alimentație sănătoasă, să fie activă din punct de vedere social și să aibă activități care să-i mențină intacte abilitățile și aptitudinile care sunt afectate abia în stadiul târziu al bolii, cum ar fi cititul sau creativitatea.

Apoi, este esențială îngrijirea unei astfel de persoane și crearea unui mediu în care ea să se poată simți cât mai confortabil. Specialiaștii  de la Mayo Clinic fac câteva recomandări în acest sens:

• un singur loc în casă pentru obiectele importante – este bine să ținem cheile, portofelele, telefoanele mobile și alte obiecte de valoare în același loc în casă, astfel încât să nu se piardă;
• loc sigur pentru medicamente – trebuie să punem medicamentele într-un loc sigur și este indicat să folosim o listă pentru a verifica dozajele zilnice;
• automatizarea plăților – ca să scăpăm de facturi și hârtii care conțin multe cifre;
• întâlniri la ore fixe – pe cât posibil, întâlnirile importante ar trebui să aibă loc în aceeași zi și la aceeași oră;
• planificarea activităților pe calendar – un calendar în care să fie notate activitățile zilnice și bifarea lor în momentul în care au fost îndeplinite poate fi de folos;
• cât mai mult spațiu liber – este recomandat să renunțăm la mobila inutilă și la obiecte care obturează pătrunderea luminii naturale în locuință;
• cât mai puține oglinzi – reducerea numărului de oglinzi, pentru că persoanele cu Alzheimer pot percepe imaginile din oglindă înfricoșătoare și se pot simți confuzi;
• modalitate rapidă de identificare – o persoană cu Alzheimer ar trebui să poarte în permanență o brățară medicală sau un medalion cu datele de identificare, în cazul în care se pierde;
• fotografiile sunt foarte importante – este recomandat să păstrăm fotografii cât mai multe în casă.

Prevenirea bolii Alzheimer

Boala Alzheimer nu poate fi prevenită, în primul rând pentru că nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariția ei. Sunt, însă, anumiți factori care țin de stilul de viață și care pot avea o anumită influență. Evoluția bolii diferă de la o persoană la alta. În medie, un pacient cu Alzheimer trăiește între trei și 11 ani după diagnosticare, dar unii supraviețuiesc și 20 de ani. Momentul depistării afecțiunii, respectarea recomandărilor medicilor și ingrijirea adecvata a unui astfel de pacient sunt esențiale în ceea ce privește speranța de viață.

Potrivit specialiștilor de la Mayo Clinic, există studii care arată că schimbarea dietei, exercițiile fizice – care pot reduce și riscul bolilor cardiovasculare – pot avea un efect similar și în cazul dezvoltării bolii Alzheimer, precum și a altor afecțiuni care provoacă demența. Există, prin urmare, unele recomandări care ar putea fi considerate măsuri de prevenire a bolii Alzheimer, cu precizarea că este posibil să aibă efecte sau nu:

• exerciții fizice frecvente;
• dietă cu produse proaspete, care au grăsimi sănătoase și un conținut scăzut de grăsimi saturate;
• respectarea tratamentului pentru controlul presiunii arteriale, al diabetului și al colesterolului ridicat;
• renunțarea la fumat;
• participarea la evenimente sociale;
• cititul, dansul;
• stimularea permanentă a creativității;
• practicarea unor jocuri care dezvoltă și întrețin funcțiile cognitive;
• cântatul la un instrument muzical;
• încurajarea participării la orice activitate care cere implicare mentală și socială.

Așadar, Alzheimer este o boală neurologică degenerativă care afectează, în general, persoanele de peste 65 de ani, dar care poate să apară și la alte vârste. Nu se cunosc exact cauzele care duc la apariția ei și nici nu există o metodă de tratament atât de eficientă, încât să o vindece. Este, însă, important să mergem la doctor de la primele simptome pentru că există metode care pot ameliora manifestările. Apoi, îngrijirea unui pacient cu Alzheimer este esențială pentru creșterea speranței de viață.

Sursa foto: Shutterstock