Spondiloza cervicală – cauze, simptome, tratament și îngrijirea pacienților

Spondiloza cervicală este denumirea generică a afecțiunilor care vizează segmentul superior al coloanei vertebrale. Degradarea vertebrelor și a articulațiilor intervertebrale, din zona gâtului, afectează persoanele cu vârsta de peste 60 de ani, dar poate să apară și mai devreme. Afecțiunea se poate ameliora, de cele mai multe ori, prin tratamente medicamentoase și kinetoterapie.

Înscrieți-vă la newsletter-ul nostru

Thank you for Signing Up

Vă rugăm să corectați câmpul (câmpurile) marcat(e) mai jos.

1,true,6,Contact Email,2

• Ce este spondiloza cervicală
• Cauze și factori de risc
• Simptome
• Diagnostic și complicații
• Tratamentul și îngrijirea pacienților
• Terapii alternative
• Prevenție

Ce este spondiloza cervicală

Numită și artrita gâtului, spondiloza cervicală este o afecțiune care apare din mai multe cauze, dar cel mai adesea, este un proces degenerativ provocat de îmbătrânirea fiziologică. La fel ca toate celelalte articulații, și discurile intervertebrale ale coloanei vertebrale se degradează progresiv.  Extrem de frecventă, spondiloza cervicală apare la circa 85% dintre persoanele care au trecut de 60 de ani și la peste 60% dintre cei care au trecut de 50. Aproape jumătate dintre persoanele din segmentul de vârstă 40-50 de ani au discurile intervertebrale afectate.

Coloana vertebrală este formată din 24 de vertebre, legate prin articulații așezate unele peste altele și formează canalul spinal, care protejează măduva spinării. Vertebrele din zona cervicală, în număr de șapte, formează coloana vertebrală de la baza craniului, în partea din spate a gâtului. Între aceste vertebre se află discuri intervertebrale, care, la nivelul cervical, au o grosime de aproximativ jumătate de centimetru. Discurile sunt alcătuite dintr-un inel exterior dur și o zona centrală mai moale, gelatinoasă. Procesul natural de îmbătrânire face ca articulațiile să piardă din grosime, să se deshidrateze și să se subțieze. În timp, vertebrele osoase se freacă unele de altele, ceea ce provoacă formarea de țesut osos nou, adică pintenii osoși, care produc afectarea nervilor din canalul vertebral, rigiditate și o presiune anormală pe nervi și măduva spinării (stenoză). De aici, o serie de reacții neplăcute, care definesc simptomatologia în spondiloza cervicală.

Cauze și factori de risc

Spondiloza cervicală este una dintre afecțiunile degenerative instalate pe măsură ce înaintăm în vârstă. Aceste schimbări sunt normale și apar la toată lumea, dar cu grade de afectare diferite.

Nu doar înaintarea în vârstă provoacă spondiloza cervicală. Sunt mai multe cauze care pot accelera acest proces degenerativ, dar există și factori de risc:

• predispoziția genetică, printr-o calitate scăzută a materialului din care sunt formate articulațiile;
• leziuni și traumatisme suferite la nivelul coloanei vertebrale cervicale (sporturi de contact, box, judo, accidente auto);
• fumatul și consumul de alcool, ca factori care contribuie la deteriorarea accelerată a articulațiilor;
• alimentatia nesănătoasă și obezitatea, care pune presiune suplimentară pe articulații, în general, și pe discurile intervertebrale, în special;
• sedentarismul, care, pe de-o parte, slăbește musculatura din jurul coloanei vertebrale, ce are rol de suport pentru aceasta, iar pe de alta, pozițiile vicioase asociate sedentarismului;
• deformări ale coloanei vertebrale, ce provoacă solicitarea asimetrică a discurilor intervertebrale și, în consecință, degradarea rapidă a acestora;
• activități și munci care solicită coloana vertebrală la tensiune și efort.

Toate acestea duc la instalarea spondilozei cervicale, care, de cele mai multe ori, este asociată cu o afectare generală a calității articulațiilor, iar uneori, și cu osteoporoză.

Simptome

Majoritatea oamenilor care au spondiloză cervicală nu prezintă simptome. Când acestea există, examenele clinice și paraclinice pot confirma afecțiunea.

1. Durere și rigiditate la nivelul gâtului, care pot fi ușoare și trecătoare ori severe. Menținerea capului într-o poziție fixă mai mult timp (condus, privitul la televizor, cititul etc.) poate accentua durerea. De regulă, senzația dureroasă dispare atunci când se stă în poziția culcat sau când capul este sprijinit și greutatea acestuia nu mai este pusă pe zona cervicală;
2. Un simptom tipic pentru spondiloza cervicală este zgomotul specific, de os pe os, pe care pacientul îl aude la unele mișcări ale capului;
3. Dureri de cap, de regulă intense și continue;
4. În formele mai serioase ale afecțiunii, poate apărea senzația de amețeală (violentă, în valuri care apar și dispar rapid), asociată cu slăbiciune în brațe, mâini și degete. Uneori apar amorțeala mâinilor, furnicături și durere difuză la nivelul umerilor, brațelor și spatelui;
5. Dacă stenoza este profundă, pot să apară probleme la membrele inferioare, dificultăți la mers, pierderea echilibrului, amorțeli ale picioarelor;
6. Uneori, pot să se producă spasme involuntare la nivelul gâtului și al umerilor sau chiar la cel al feței, provocate de presiunea anormală la care sunt supuși nervii spinali.

Diagnostic și complicații

Examinarea medicală și anamneza pot pune un diagnostic parțial. Medicul va efectua o examinare amănunțită a gâtului, umerilor, brațelor și, frecvent, a picioarelor. Acesta verifică forța în brațe, mâini și degete, gradul de sensibilitate la atingere, reflexele și flexibilitatea gâtului, a umerilor și a membrelor superioare.

Senzațiile dureroase ale pacientului descriu bine afecțiunea și pot contribui la precizia diagnosticului. Medicul va chestiona pacientul cu privire la factorii de risc, în special la posibilele traumatisme pe care să le fi suferit la nivelul coloanei cervicale.

Diagnosticul este confirmat printr-o serie de analize și investigații:

1. Radiografia cu raze X – oferă imagini ale structurii osoase. Aceasta va arăta alinierea oaselor de-a lungul gâtului și poate dezvălui modificări degenerative ale coloanei vertebrale cervicale – cum ar fi pierderea din înălțimea discului sau prezența pintenilor osoși;
2. Scanări prin rezonanță magnetică (RMN) – produc imagini bune ale țesuturilor moi: mușchi, discuri intervertebrale, nervi și măduva spinării. Rezonanța magnetică pune în evidență starea discurilor și gradul de afectare al acestora;
3. Tomografii computerizate (CT) – scanează mai detaliat decât o radiografie simplă. Se poate realiza și o mielogramă, care este un tip special de scanare cu o substanță de contrast injectată în canalul spinal, pentru a pune în evidență și a vizualiza gradul de afectare al măduvei spinării și al rădăcinilor nervoase, cauza principală a simptomatologiei asociate cu spondiloza cervicală;
4. Electromiografia – măsoară impulsurile electrice ale mușchilor în repaus și în timpul contracțiilor, pentru a stabili gradul de afectare al fiecărui nerv;
5. Teste de sânge – pentru a determina dacă este prezentă o afecțiune inflamatorie de tip reumatoid infecțios sau orice altă cauză posibilă a artrozei cervicale.

Aceste investigații suplimentare sunt necesare mai ales atunci când simptomatologia provocată de spondiloza cervicală este mai gravă și când afectarea nervilor provoacă tulburări de mers și echilibru, dureri intense, amețeli care deteriorează grav calitatea vieții și pot avea caracter invalidant.

Una dintre complicațiile pe care le poate produce spondiloza cervicală este cervicobrahialgia sau sindromul cervico-brahial, termen care descrie durerea asociată cu rigiditatea coloanei cervicale, cu afectarea mobilității umerilor și cu furnicături, amorțeală, disconfort la nivelul brațului, spatelui și pieptului superior cu sau fără amețeli și dureri de cap. Uneori, se pot asocia tulburări senzoriale la nivel cutanat și o afectare a sensibilității mâinilor.

Tratamentul și îngrijirea pacienților

Simptomatologia din spondiloza cervicală poate fi ameliorată eficient prin tratament medicamentos și kinetoterapie. În cazuri rare, grave, se poate ajunge la tratament chirurgical.

Kinetoterapia este primul tratament recomandat. Exercițiile specifice pot ajuta la ameliorarea durerii, precum și la tonifierea musculaturii adiacente și la detensionarea acesteia. În unele cazuri, se include și terapia posturii și tracțiunii, pentru a întinde ușor articulațiile și mușchii gâtului. Programele de kinetoterapie pot dura șase-opt săptămâni. Sesiunile de terapie trebuie repetate la intervalele stabilite de medic și kinetoterapeut, în funcție de modul cum răspunde pacientul la tratament.

Medicamentele antiinflamatoare și analgezice ameliorează atât durerea, cât și inflamația locală. La acestea se adaugă medicația pentru relaxarea musculaturii, pentru a trata spasmele musculare dureroase.

Poate fi recomandată și purtarea unui guler cervical moale, pentru a limita mișcarea gâtului și pentru a permite mușchilor gâtului să se relaxeze. Gulerul se poartă pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că poate duce la atrofierea accentuată a musculaturii gâtului.

Compresele reci sau calde, masajul local (dar numai cel realizat de un specialist) și alte terapii locale pot ameliora suferința.

O altă metodă de tratament eficientă o reprezintă injecțiile cu steroizi și anestezice. Aceste medicamente sunt injectate în spațiul epidural și pot calma o hernie de disc cervical.

Terapia cu radiofrecvență este folosită în unele situații când apar durerile cronice, fiind utilă în cazul nervilor deteriorați.

Tratamentul chirurgical nu este recomandat pentru spondiloza cervicală, cu excepția cazurilor când un nerv este grav deteriorat sau măduva spinării este foarte comprimată și provoacă incapacitate funcțională pentru membrele inferioare ori superioare.

Terapii alternative

Unele tratamente alternative se dovedesc foarte eficiente în ameliorarea simptomelor în cazul spondilozei cervicale.

Acupunctura și presopunctura pot ameliora durerea și stimula mobilitatea zonei cervicale. Se pare că aceste terapii stimulează producerea de substanțe neurochimice, cum ar fi endorfinele sau serotonina, care ajută la procesul de vindecare.

Remediile pe bază de plante pot avea efecte beneficie, dar nu este recomandată folosirea lor decât la sfatul medicului, pentru că există posibilitatea ca substanțele active din acestea să interfereze cu alte medicamente sau ca efectele secundare să fie mai importante decât beneficiile. Cele mai cunoscute remedii pe bază de plante, pentru spondiloză, sunt:

• gheara diavolului este folosită de secole pentru a trata febra, artrita și problemele gastro-intestinale, are rol antiinflamator și poate fi adjuvant în terapia artritei spinale;
• ghimbirul are efect antiinflamator, dar poate ameliora și starea disconfortul psihic produs de durere;
• coaja de salcie albă, cu efect similar aspirinei, calmează durerile și inflamațiile acute.

Masajul este un mod eficient care duce la relaxarea musculaturii, dar trebuie realizat de profesioniști, mai ales dacă spondiloza cervicală a fost confirmată, pentru că, în caz contrar, poate acutiza afecțiunea. Masajul poate ameliora spasmele musculare, reducând inflamația și calmând durerile musculare.

Yoga și pilates sunt forme de exerciții care se dovedesc foarte eficiente în tonifierea musculaturii gâtului. Chiar și așa, astfel de activități trebuie făcute sub supravegherea unui instructor și doar la recomandarea medicului, pentru că exercițiile efectuate incorect pot agrava suferința.

Prevenție

Incidența spondilozei cervicale este extrem de mare. Stilul de viață al omului modern și fenomenele normale de îmbătrânire fac ca boala să fie des întâlnită. Cu toate acestea, o serie de măsuri simple pot preveni formele acute și grave ale bolii.

Este foarte importantă protejarea zonei cervicale. O postură corectă, folosirea tetierei în mașină, poziționată corect, și utilizarea unei perne care, în timpul nopții, să asigure un bun suport zonei cervicale pot face ca simptomele bolii să nu apară.

Protejarea coloanei vertebrale atunci când se fac munci fizice sau se ridică greutăți este, iarăși, o măsură care trebuie să intre în obișnuință. Nu se ridică greutăți prin aplecare, ci doar prin îndoirea genunchilor și ridicare.

Exercițiile fizice efectuate regulat și mai ales cele care duc la tonifierea musculaturii ce susține coloana vertebrală sunt mai mult decât indicate și previn eficient instalarea problemelor degenerative la nivelul coloanei vertebrale, în general, și al celei cervicale, în special.

Menținerea unei greutăți corecte și evitarea sedentarismului pot contribui la evitarea acestei suferințe.

Conștientizarea poziției atunci când se lucrează la birou, pe scaun, protejarea gâtului prin evitarea menținerii timp îndelungat a capului înclinat și alegerea unor scaune ergonomice, cu înălțimea corectă, sunt soluții simple, dar care, puse în practică, vor contribui la evitarea afecțiunilor dureroase și invalidante ale coloanei.

Tulburările degenerative ale coloanei vertebrale sunt din ce în ce mai frecvente, iar vârsta la care apar primele simptome este din ce în ce mai mică. Considerată o boală a vârstei a treia, spondiloza cervicală are simptome importante și la persoane din segmentul de vârstă 40-50 de ani. Înțelegerea cauzelor care duc la această suferință și respectarea unor măsuri de prevenție simple contribuie la evitarea apariției simptomelor dureroase.

Sursa foto: Shutterstock.com