Abuz și neglijare

PROCEDURA PRIVIND IDENTIFICAREA, SEMNALAREA ŞI SOLUŢIONAREA CAZURILOR DE ABUZ ŞI NEGLIJENŢĂ

INFORMAȚII PRIVIND ABUZUL ASUPRA PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ

Abuzul asupra persoanelor în vârstă poate fi definit ca „un act unic, sau repetat, sau lipsa unei acțiuni adecvate, care are loc în cadrul oricărei relații în care există o așteptare de încredere care cauzează rău sau suferință unei persoane în vârstă” (OMS, 2020). Abuzul asupra persoanelor vârstnice poate lua diferite forme, cum ar fi financiar, fizic, psihologic și sexual. Poate fi și rezultatul neglijării intenționate sau neintenționate.

Relațiile de încredere includ familia și prietenii persoanelor în vârstă, dar din ce în ce mai mult relația cu asistenții medicali sau îngrijitorii a ajuns să fie recunoscută ca fiind bazată pe încredere și este prin urmare acoperită de această definiție.

Tipuri și semne de abuz asupra persoanelor vârstnice[1]

a)   Abuz psihologic (emoțional, mental, verbal)

Abuzul psihologic este provocarea de angoasă mentală, frică și sentimente de rușine și neputință.

Comportamentele includ: intimidare verbală, umilință, hărțuire, strigăte, amenințări de diferite forme, reținerea afecțiunii și înlăturarea puterilor decizionale; tratarea persoanei în vârstă ca un copil

Semnele includ: Pierderea interesului pentru sine și mediu, pasivitate și apatie față de o altă persoană, frică, lipsa contactului vizual, ambivalență sau nervozitate în prezența altei persoane, reticența de a vorbi deschis, neputință și resemnare.

b)   Abuz financiar

Abuzul financiar este utilizarea ilegală sau necorespunzătoare banilor sau bunurilor persoanei în vârstă fără ca aceasta să fi consimțit.

Comportamentele includ: furtul de bani, bunuri sau obiecte de valoare, refuzul accesului la fonduri personale; încasarea cecurilor sau folosirea cardului unui adult mai în vârstă fără permisiune și / sau falsificarea semnăturii acestuia; constrângerea unui adult mai în vârstă la semnarea contractelor, schimbarea testamentului sau atribuirea unei împuterniciri împotriva dorințelor sale sau atunci când adultul mai în vârstă nu are capacitatea mentală de a face acest lucru; folosirea necorespunzătoare a unei împuterniciri.

Semnele includ: lipsa obiectelor de valoare, transferul neobișnuit de bani, obținerea necorespunzătoare a unei procuri, lipsa cardurilor bancare, incapacitate neobișnuită de a plăti facturi sau de a achiziționa cele necesare.

c)    Abuz fizic

Abuz fizic: utilizarea intenționată a forței fizice care poate duce la vătămări corporale, dureri sau deficiențe fizice.

Comportamente includ: pălmuirea, lovirea, îmbrâncirea, împingerea, trasul de păr, utilizarea mijloacelor de imobilizare fizică (legare), alimentarea forțată, arderea, utilizarea obiectelor de uz casnic ca arme, utilizarea armelor de foc și a cuțitelor, provocarea de vânătăi, administrarea de medicație în exces sau mai puțin decât recomandă medicul.

Semnele includ: discrepanțe între leziuni și explicații, arsuri, vânătăi, leziuni în diferite stadii ale vindecării și vizite repetate la medici sau spitale.

d)   Abuzul social

Abuzul social este împiedicarea intenționată a unei persoane în vârstă de a avea contact social cu familia sau prietenii sau de a accesa activitățile sociale la alegere.

Comportamentele includ: mutarea persoanei în vârstă departe de familie și prieteni, interzicerea accesului vizitatorilor, refuzarea utilizării telefonului sau monitorizarea apelurilor, întreruperea activităților fără explicații și multe alte comportamente de control.

Semnele includ: anularea neașteptată a serviciilor, neparticiparea la activități la care participă în mod regulat, prezența constantă și apropiată a îngrijitorului / membru al familiei, un nivel ridicat de control al accesului la persoana în vârstă de către suspectul abuzator.

e)    Abuzul sexual

Abuz sexual este un comportament abuziv sau de exploatare sexuală sau orice comportament care face ca persoana în vârstă să se simtă inconfortabilă în legătură cu corpul sau sexul său.

Comportamentele includ: agresiune sexuală sau violență, cum ar fi violul, sodomia, nuditatea forțată și fotografierea sexuală explicită; atingeri nedorite, avansuri sexuale verbal, utilizarea limbajului ofensator sexual; expunere indecentă

Semnele includ: vânătăi în jurul organelor genitale, boli venerice inexplicabile, lenjerie de corp ruptă / pătată / însângerată, vânătăi la nivelul coapselor interioare, dificultăți de mers sau de ședere, poziție ghemuită și frică de a fi atins.

f)     Neglijarea

Neglijare este eșecul unui îngrijitor de a furniza cele necesare vieții unei persoane pentru care are grijă.

Neglijarea poate fi neintenționată sau intenționată. Ambele au același efect negativ asupra celor abuzați și nu pot fi scuzate sau tolerate. Cu toate acestea, este important de observat diferența dintre cele două tipuri, deoarece ajută la alegerea celor mai adecvate intervenții.

Comportamentele includ: refuzarea alimentelor, apei, îmbrăcămintei, adăpostului, medicamentelor; nerespectarea igienei personale a vârstnicului sau a furnizării de echipamente de sprijin, inclusiv baston, ochelari, aparate auditive, proteze dentare; nerespectarea siguranței personale a vârstnicului și / sau a monitorizărilor medicale adecvate

Neglijarea neintenționată – atunci când un îngrijitor nu are abilitățile, cunoștințele sau capacitatea fizică de a avea grijă de persoana respectivă sau îi lipsesc cunoștințele despre sprijinul disponibil.

Neglijarea intenționată – atunci când o persoană mai în vârstă este abandonată sau nu i se oferă hrană, îmbrăcăminte sau apă adecvată sau când există un refuz al îngrijitorului de a permite altor persoane să acorde îngrijirea necesară.

Semnele includ: subnutriție, deshidratare, lipsa contactului social sau a activităților, miros de igienă precară, îmbrăcăminte în stare proastă, răceli și frisoane, lipsă de ochelari, proteze dentare sau aparate auditive, escare, etc.

Comportamentele considerate violență domestică, adică abuzul asupra persoanelor vârstnice include:

• vătămare deliberate;
• pagube intenționate asupra bunurilor persoanelor vârstnice;
• intimidare și hărțuire;
• comportament indecent;
• amenințarea de a comiteoricare dintre faptele de mai sus
• abuzatorul a făcut ca o persoană fără legătură cu adultul să comită oricare dintre faptele de mai sus.

Întrebări pentru beneficiari pentru a determina posibile situații de abuz[2]

Factori de risc

• Dependență. Persoana în vârstă se poate teme de pierderea îngrijitorului sau de a fi mutată într-o unitate de îngrijire pentru vârstnici sau de a suferi represalii dacă se plânge. Ar putea fi într-o relație de co-dependență cu agresorul. Îngrijitorul poate depinde de locuința și veniturile persoanei în vârstă. Persoana în vârstă poate avea în grijă un adult cu deficiențe intelectuale, bolnav mintal sau imatur emoțional care abuzează de ei.
• Istoric de conflict în familie și comportamente disfuncționale – ar putea implica multe probleme nerezolvate, comportamente învățate prin violența intergenerațională, o continuare a violenței domestice cu inversarea rolului sau o oportunitate de „răzbunare”.
• Izolare – nimeni de la care să primească ajutor și nimeni care să asiste la abuz, necunoașterea opțiunile și serviciilor, lipsa rețelelor de sprijin.
• Probleme de sănătate fizică – dependență crescută sau sarcină sporită de îngrijire pentru îngrijitor
• Probleme de sănătate mintală. Persoana în vârstă ar putea avea probleme de sănătate mintală sau ar putea trăi cu o persoană cu boli mintale.
• Capacitate deficitară – capacitate redusă de a raporta și de a fi crezut, oportunități sporite de a fi abuzat, abuz sporit din partea îngrijitorului din cauza comportamentelor necontrolate, probleme de determinare a capacității sau a nivelului capacității.
• Stresul îngrijitorului – poate duce la abuzuri neintenționate sau intenționate. Acțiunile abuzive ale îngrijitorilor nu trebuie tolerate, cu toate acestea, îngrijitorul ar putea fi abuzat sau are nevoie de informații și sprijin.
• Dependențe – alcool, droguri prescriptive sau ilicite sau dependențe de jocuri de noroc care afectează persoana în vârstă, îngrijitorul sau persoana care locuiește cu persoana în vârstă.
• Bariere lingvistice și culturale – toți factorii de risc menționați mai sus ar putea fi agravați de un nivel crescut de izolare prin bariere lingvistice și dependență crescută datorită valorilor culturale, apartenenței la grupuri minoritare etc.

Atunci când abordăm abuzul asupra persoanelor în vârstă, este important să utilizăm o abordare holistică, non-punitivă și fără judecată. În majoritatea cazurilor, oamenii doresc să păstreze relații importante cu persoane semnificative, prin urmare, adresând nevoile nesatisfăcute ale presupusului abuzator, precum și ale persoanei abuzate, situația s-ar putea îmbunătăți pentru beneficiar.

Este, de asemenea, important să recunoaștem că mulți îngrijitori se străduiesc să îngrijească persoana aflată în grija lor și ar putea permite să fie abuzați, ar putea avea nevoie de informații și sprijin sau ar putea întâmpina probleme de sănătate fizică sau cognitivă.

Drepturile persoanelor în vârstă

Abordarea abuzului persoanelor în vârstă se bazează pe drepturile omului, recunoscând că toți adulții au dreptul la autodeterminare, indiferent de vârstă, excentricitatea alegerilor de viață, cu care alții s-ar putea să nu fie de acord. Persoanele în vârstă au dreptul să ia decizii, să își asume riscuri sau să refuze sprijinul și intervențiile, atâta timp cât au capacitatea cognitivă de a lua decizii în cunoștință de cauză și pot înțelege consecințele deciziilor lor.

Principiile Organizației Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă[3] afirmă că persoanele în vârstă ar trebui să se poată bucura de drepturile omului care includ respect deplin pentru demnitatea, credințele, nevoile și viața privată și dreptul de a lua decizii despre îngrijirea și calitatea vieții lor.

Principiile includ dreptul la independență, participare, îngrijire, împlinire de sine și demnitate.

Ghidul de evaluare

Ghidul de evaluare este un instrument care ajută personalul și conducerea să abordeze situația profesional. Îi îndrumă să observe situația în mod obiectiv și să raporteze în mod adecvat intern, precum și să ia decizii cu privire la accesarea intervenției externe.

Documentația adecvată și raportarea de către personal asistă managerul în elaborarea următorului pas de acțiune. Îngrijitorii nu trebuie să fie copleșiți de complexitatea situației, deoarece nu poartă povara răspunsului. Rolul lor important este de a fi „ochii și urechile” organizației, iar raportarea adecvată și în timp util joacă un rol vital în atragerea atenției asupra problemei.

Aspectele de luat în considerare includ:

1. Capacitatea cognitivă
2. Consimțământul clientului – chiar dacă clientul are o anumită capacitate deficitară, este important să îi includem în abordarea situației și să obținem consimțământul, dacă și când este posibil. Pentru deciziile de îngrijire a sănătății, urmați graficul Cine poate lua decizii de îngrijire a sănătății în Qld. (vezi Anexa C). Când este o urgență de ex. situație care pune viața în pericol, nu este necesar să obțineți acordul clientului pentru a apela poliția și / sau ambulanța
3. Starea de sănătate și funcționalitatea clientului – se pot proteja singuri sau pot obține ajutor dacă situația se înrăutățește? Dacă nu este o urgență acum, poate clientul să se protejeze sau să solicite ajutor dacă situația se înrăutățește?
4. Relația cu presupusul abuzator – există co-dependență? Îi pasă clientul de bunăstarea agresorului și dorește să-l protejeze? Ar dori clientul să păstreze relația?
5. Ce alt sprijin există? – sprijin informal (familie, prieteni, comunitate culturală, preoți, etc) și formal (medici de familie, alte organizații, servicii juridic, tutori, etc)
6. Există alte servicii implicate în îngrijirea vârstnicului? Schimbul de informații cu alte servicii poate clarifica situația și poate justifica dacă să acționăm sau nu și cum.

PRINCIPII DE INTERVENȚIE

Principiile intervenției determină dacă furnizorul de servicii trebuie să intervină, ce tip de intervenție este necesar și cât de urgent este să acționăm.

Principiile includ următoarele:

• Siguranța clienților este esențială. Deși abuzul persoanelor în vârstă nu este în general atât de violent sau amenințător ca violența domestică și ar putea fi subtil, siguranța trebuie întotdeauna luată în considerare, astfel încât intervenția să nu înrăutățească situația beneficiarului (de exemplu – lăsarea informațiilor tipărite care pot fi găsite de către abuzator, apelarea telefonică a beneficiarului atunci când abuzatorul este acasă sau lăsarea notelor de caz la domiciliul beneficiarului). Dacă situația este considerată a pune viața în pericol, accesul la beneficiar este refuzat și toate celelalte abordări au eșuat, atunci trebuie să se ia măsuri de urgență.
• Dreptul beneficiarului pentru autodeterminare – trebuie să fie echilibrat cu datoria de îngrijire a furnizorului de servicii.
• Adecvare culturală – aplicarea sensibilității interculturale este necesară pentru construirea unor relații de încredere cu beneficiarul și familia acestuia, pentru a sparge barierele în calea comunicării, informării și acceptării intervenției. Îngrijitorii trebuie să fie conștienți de propriile valori, sistemul de credințe și prejudecăți, astfel încât să accepte modul de viață al altor persoane. Cu toate acestea, atunci când un comportament este ilegal sau criminal, nimeni nu se poate ascunde în spatele credințelor culturale sau religioase pentru a-l justifica.
• Centrarea pe client – intervenția trebuie să răspundă nevoilor beneficiarului chiar dacă abuzul este neintenționat sau beneficiarul este abuzatorul. Dacă situația este de abuz de sine sau abuz în afara relațiilor de încredere (comportamente care se află în afara definiției abuzului asupra persoanelor vârstnice), este tot datoria de îngrijire a furnizorului de servicii să abordeze situația urmând aceleași principii de intervenție și principii de evaluare a situației de posibil abuz.
• Abordare holistică – abordând nevoile nesatisfăcute ale abuzatorului sau nevoile conflictuale dintre abuzat și abuzator, situația s-ar putea îmbunătăți pentru beneficiar. Furnizarea persoanei abuzate cu informații despre ceea ce îl poate ajuta pe abuzator ar putea să o împuternicească pe aceasta să accepte intervenția, chiar dacă presupune opțiuni legale.
• Opțiunile legale și aplicarea legii trebuie oferite – indiferent de presupunerea că persoanele în vârstă nu doresc să implice poliția sau sistemul juridic, obligația îngrijitorilor este să le ofere aceste opțiuni sau să ofere o referință pentru accesarea lor. Beneficiarii pot alege să utilizeze opțiunile legale imediat sau în viitor dacă situația se înrăutățește. Cunoașterea drepturilor lor poate crește stima de sine și încrederea beneficiarilor atunci când abordează situația.
• Confidențialitatea trebuie respectată – totuși, trebuie să fie echilibrată cu posibilele consecințe ale lipsei de acțiune.

De asemenea, îngrijitorii trebuie să rețină că:

⚠️Confidențialitatea este între The Care Hub și beneficiar, nu între îngrijitor și beneficiar. Îngrijitorii trebuie să documenteze și să raporteze către The Care Hub toate îngrijorările.

Deși e bine ca îngrijitorii să stabilească relații bune cu beneficiarii, aceștia ar trebui să acționeze întotdeauna ca profesioniști care reprezintă The Care Hub și nu ca prieteni, pentru a nu estompa granițele dintre cele două.

Organizațiile au responsabilitatea de a proteja confidențialitatea clienților lor; totuși, confidențialitatea nu ar trebui să fie niciodată o scuză pentru a nu răspunde la problemele de abuz. În cazul în care un adult are capacitate, problemele de confidențialitate pot face dificilă luarea de măsuri, totuși, trebuie să fie ponderată în raport cu posibilele consecințe ale lipsei de acțiune. Împărtășirea informațiilor relevante cu medicul de familie și alte organizații implicate în îngrijirea beneficiarului este justificabilă în situații abuzive. Organizația va avea nevoie de procese bune de documentare și sprijin pentru personal pentru a demonstra justificarea consultărilor și a acțiunilor întreprinse.

Confidențialitatea în relația cu beneficiarul trebuie respectată, dar trebuie, de asemenea, să fie echilibrată cu riscurile cu care se confruntă beneficiarul. Trebuie să luați în considerare consecințele dacă nu împărtășiți informații relevante și cruciale cu alte servicii implicate în îngrijirea beneficiarului și dacă nu acționați.

MODALITĂȚI DE ACȚIUNE ÎN CAZ DE ABUZ SAU NEGLIJARE

1. Situații de urgență (care pun viața în pericol)

Care sunt situațiile de urgență?

• Situații (sau risc) de tâlhărie
• Situații (sau risc) de vătămare/violență fizică
• Situații (sau risc de) de incendiu, electrocutare, accidente, etc
• Situații medicale grave (dureri de piept, sângerări abundente, căzături, lipsa cunoștinței/leșin)

  Protocol

Odată ce siguranța este asigurată/ urgența este soluționată, urmați calea „Are capacitate” sau „Capacitate afectată”, după caz.

Respectarea acestor instrucțiuni permite îngrijitorilor să fie mai puțin vulnerabili la presiunile exercitate de către beneficiari, care ar putea fi în situație de șoc sau teamă.  Respectarea instrucțiunilor permite îngrijitorilor să se distanțeze ușor de decizie, menținând în același timp relația de încredere cu beneficiarul.

• Într-o situație de urgență, siguranța îngrijitorului este esențială și toate intervențiile trebuie întreprinse după luarea în considerare a siguranței îngrijitorului.

2. Vârstnicul are capacitate

Capacitatea unei persoane pentru o anumită problemă înseamnă că persoana este capabilă

1. a) Să înțeleagă natura și efectul deciziilor în chestiunea respectivă; și
2. b) Să ia decizii în mod liber și voluntar în legătură cu problema respectivă; și
3. c) Să comunicarea deciziilor într-un fel.

Este necesar ca o persoană să fie capabilă de toate cele trei componente ale definiției pentru a fi considerată că are capacitate.

Se presupune că toți adulții au capacitatea de a lua decizii pentru ei înșiși. Pentru a sugera că un adult nu are capacitatea de a lua decizii pentru sine sunt necesare dovezi care să demonstreze acest lucru.

Protocol

• Cu consimțământul beneficiarului

  Protocol
  

Problema consimțământului este o generează de multe ori confuzii atunci când răspundem la situații de abuz asupra persoanelor vârstnice: consimțământul pentru a obține asistență pentru un beneficiar; consimțământul de a contacta poliția etc.

Din perspectivă juridică, consimțământul este o problemă relativ simplă: toți adulții au dreptul la autodeterminare și pot accepta sau refuza servicii, asistență, îngrijire medicală sau o acțiune care le salvează viața, atâta timp cât au capacitatea de a lua o decizie cu privire la problema respectivă.

Se presupune că toți adulții au capacitate și nu trebuie să dovedească acest lucru sau să fie de acord să efectueze o evaluare în acest scop.

Pe de altă parte, furnizorii de servicii de îngrijire nu au nevoie de consimțământul clientului pentru a contacta poliția sau ambulanța în caz de urgență și situație care pune viața în pericol.

Cu toate acestea, într-un sens practic, clientul poate refuza intervenția poliției sau a ambulanței; prin urmare, astfel de intervenții pot fi contraproductive. Personalul de îngrijire este uneori singurul contact extern pentru persoanele în vârstă izolate care trăiesc în comunitate. Orice acțiune întreprinsă fără acordul beneficiarului poate pune în pericol relația cu acesta, rezultând întreruperea serviciului și o izolare mai mare a persoanei în vârstă. În cele din urmă, problema pentru îngrijitorii la domiciliu este de a găsi un echilibru adecvat între obligația de a respecta dreptul beneficiarului la autodeterminare și obligația de îngrijire a îngrijitorului, atât juridică, cât și etică, pentru a preveni eventuale prejudicii cauzate beneficiarului.

• Fără consimțământul beneficiarului

  Protocol
  

Atunci când este clar că beneficiarul are capacitate și că nu este constrâns, intimidat sau amenințat de către (un posibil) abuzator, îngrijitorii trebuie să se distanțeze emoțional de situație și să urmeze protocoalele stabilite, pe baza căii „Fără consimțământul beneficiarului”.

Datoria de îngrijire:

Datoria de îngrijire este datoria pe care o au îngrijitorii și furnizorii de servicii sociale față de beneficiarii lor, de a face ceea ce este rezonabil pentru a preveni sau evita daune previzibile pentru beneficiarul lor.

• Încălcarea datoriei de îngrijire are loc atunci când prejudiciul adus beneficiarului rezultă din acțiunile sau inacțiunile îngrijitorului sau ale furnizorului de servicii.
• Încălcarea datoriei de îngrijire se referă, de asemenea, la oferirea de sfaturi beneficiarului în afara expertizei de îngrijire la domiciliu, care cauzează daune.

Datoria de îngrijire este strâns legată de datoria morală și etică a îngrijitorilor și furnizorului de serviciila domiciliu. În cazul în care îngrijitorul și furnizorul cunosc abuzurile asupra unui beneficiar, dar nu fac nimic în acest sens, abuzul ar putea continua și beneficiarul va continua să fie abuzat – ceea ce reprezintă o problemă etică!

3. Vârstnicul are capacitate redusă

   Protocol

• Cu consimțământul persoanei în vârstă

• Fără consimțământul persoanei în vârstă

EXEMPLE DE MĂSURI DE INTERVENȚIE

1.      INTERVENȚII LEGALE

Opțiunile legale trebuie oferite beneficiarului cu trimiteri către un serviciu juridic.

• Intervenție civilă – adultul abuzat (sau o persoană în numele lor), este cel care trebuie să aducă problema în fața unei instanțe pentru a emite un ordin și / sau o hotărâre
• Intervenție penală – poliția poate, de asemenea, să intervină pentru a proteja adultul abuzat.

2.      INTERVENȚII SOCIALE

Este bine stabilit că unul dintre factorii de risc ai abuzului în vârstă este izolarea socială și dependența de ceilalți pentru sprijin și îngrijire. Prin urmare, o strategie de reducere a vulnerabilității unei persoane la abuz este crearea unei rețele mai largi de asistență socială pentru ei, îngrijitori și familie. Este posibil ca, în anumite circumstanțe, acesta să fie cel mai potrivit răspuns și, în sine, să atenueze abuzul.

Atunci când un abuzator încearcă în mod activ să reducă sprijinul social, medical sau de altă natură primit de către persoana în vârstă, refuzând să plătească pentru servicii de îngrijire, anulând serviciile existente sau făcând locuința vârstnicului un loc neplăcut pentru vizitatori, intervențiile pentru lărgirea rețelei de sprijin nu constituie un răspuns adecvat și vor trebui luate în considerare alte strategii.

3.      INTERVENȚII MEDICALE

În cazul în care o persoană a suferit vătămări fizice ca urmare a abuzului, ar trebui să i se acorde întotdeauna asistență medicală. Nivelul de răspuns va fi determinat de gravitatea leziunii, astfel încât răspunsul de urgență ar putea fi luat în considerare.

În plus, medicii de familie sunt o sursă valoroasă de informații și recomandări. Mulți oameni în vârstă apreciază și ascultă sfaturile medicului de familie. Este posibil ca vârstnicii să accepte mai degrabă sfaturi sau să ia măsuri pentru a reduce abuzul, dacă acestea vin de la medicul de familie, ca și recomendare medicală.

4.      SPRIJIN PENTRU ÎNGRIJITORII DIN FAMILIE

În multe situații abuzive nu există nicio relație de îngrijire între agresor și abuzat. Atunci când există o relație de îngrijire, îngrijitorul poate fi fie abuzat, fie abuzator.

Când îngrijitorul este cel care abuzează, urmați pașii din protocol (vezi MODALITĂȚI DE ACȚIUNE ÎN CAZ DE ABUZ SAU NEGLIJARE)

Atunci când îngrijitorul este cel care este abuzat, este necesară furnizarea de asistență și informații, indiferent dacă îngrijitorul este sau nu clientul dumneavoastră și al nostru. Oferirea de asistență îngrijitorului trebuie făcută cu grijă, respectuos și pas cu pas. Unii oameni în vârstă s-ar putea supăra pe străinii care vin în casa lor și „le fac treaba”. Ei ar putea să vadă acest lucru ca un eșecul în a-și gestiona viața, ca un semn de incompetență, ca o amenințare de separare între ei și persoana de care au grijă sau ca pierderea rolului lor în viață. Este important să clarificați persoanei respective că intenția dvs. este să îi ajutați să rămână acasă cât mai mult timp posibil și să-i sprijiniți numai când și unde este necesar.

Pentru a sprijini îngrijitorul din familie, este nevoie de răbdare pentru a permite îngrijitorului să accepte ajutorul care a fost respins anterior.

Uneori, îngrijitorul din familie are nevoie de sprijin pentru a accepta că, indiferent de promisiunile față de persoana pe care o îngrijește și de sentimentele de vinovăție, ar putea veni un moment în care cea mai bună opțiune este de a utiliza îngrijirea rezidențială pentru vârstnici sau alte opțiuni de alternative.

5.      „A NU ACȚIONA” ESTE TOT O MODALITATE DE INTERVENȚIE

„A nu face nimic” nu înseamnă că ignorăm situația sau că o considerăm ca fiind responsabilitatea altora. Dimpotrivă, este un răspuns care ar trebui luat în considerare ca și o alternativă posibilă, în anumite situații.

Pot exista ocazii în care cel mai potrivit răspuns este să alegem să nu acționăm imediat, ci mai degrabă să continuăm să monitorizăm situația. Este mai bine ca un îngrijitorii și furnizori de servicii să rămână în viața unui beneficiar, astfel încât să poată fi monitoriza evoluția situației și să fie disponibil dacă i se cere ajutorul.

Atunci când dvs. ca îngrijitor sau noi, ca furnizor de servicii, suntem percepuți ca depășindu-ne atribuțiile, există riscul întreruperii serviciile de îngrijire și al izolării beneficiarului.

Este foarte important ca dvs., îngrijitorii, să documentați observațiile și îngrijorările și să aveți un dialog constant cu echipa The Care Hub. Așa cum am menționat mai sus, a nu face nimic este una dintre alternativele care trebuie luate în considerare. Această intervenție poate fi descrisă ca (a) monitorizarea continuă a unei situații, în așteptarea unor evoluții ulterioare sau ca (b) identificarea răspunsului cel mai potrivit într-o situație care nu este de urgență.

[1] Rosen T, Stern ME, Elman A, Mulcare MR. Identifying and Initiating Intervention for Elder Abuse and Neglect in the Emergency Department. Clinics in Geriatric Medicine. 2018 Aug;34(3):435-451. DOI: 10.1016/j.cger.2018.04.007.

[2] Rosen T, Stern ME, Elman A, Mulcare MR. Identifying and Initiating Intervention for Elder Abuse and Neglect in the Emergency Department. Clinics in Geriatric Medicine. 2018 Aug;34(3):435-451. DOI: 10.1016/j.cger.2018.04.007.

[3] https://www.ohchr.org/en/professionalinterest/pages/olderpersons.aspx